Curs valutar








Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii



Tomograful lui Sabin / Dive! Dive! Dive!
Este comanda pe care, în filmele de acţiune, am văzut că o dau comandanţii de submarine atunci când doresc o scufundare abruptă imediată. Diving este numele englez al unei discipline sportive care în limba română înseamnă sărituri de la trambulină, fie aceasta elastică, fie platformă, sărituri efectuate deliberat cu capul în jos. Simt pe propria-mi piele şi pe proprii neuroni cum merg sănătatea şi învăţământul, pe propria răbdare şi propriul buzunar cum merg serviciile pe care le plătesc, cum merge lumea apropiată în care mă bălăcesc, cum merge lumea cea mare, inclusiv aşa cum sunt ele reflectate în media tot mai imundă, părtinitoare şi mai vândută.
Văd în detalii absolut nedorite şi nelalocul lor toate evenimentele oribile transformate în ştiri, văd în toată pestilenţa ei o lume care nu ştiu de unde a apărut, pe care nu o pot accepta şi care nu mă reprezintă, dar care observ că mai nou reprezintă naţia, maculându-ne pe toţi.
Extrem de rar am văzut mediatizate manifestaţiile violente din marile capitale europene şi asta nu neapărat pentru că acolo ar exista cenzură, ci mai degrabă AUTOCENZURĂ, subordonată bunului simţ şi unui statut profesional bazat pe studii reale de jurnalistică, pe un substrat cultural consistent, pe un trecut naţional acceptat şi poate, pe undeva şi pe o brumă de mândrie patriotică. La noi, zilnic, apocalipse fabricate pentru a întreţine teama, în scopul consolidării unor mentalităţi şi manifestări gregare.
Incultura, impostura, bădărănia şi agresivitatea de toate tipurile, ridicate la rang de modalităţi certe şi verificate de parvenire politică, administrativă, de fapt în ABSOLUT orice ierarhie organizaţională şi am văzut că nici antecedentele penale nu mai constituie o piedică. Există opoziţie la aşa ceva?
Există cu certitudine numeroase nuclee de competenţă, bun simţ, viziune şi creativitate, abilităţi de concepţie, empatie... dar laşitatea şi lipsa de coeziune motivate în toate felurile posibile, unul mai penibil decât celălalt fac din această mult dorită opoziţie o eternă speranţă deci, o iluzie, o utopie.
Dacă înainte exista măcar speranţa „vestului”, acum, se duce şi acesta în cap, într-un marasm consumist deşănţat, un obez morbid şi unsuros care înfulecă fără a se putea opri, deşi ştie ce îl aşteaptă. Lumea este pe marginea prăpastiei... privind în jos spre noi.