Tomograful lui Sabin / Cri... gri...

Atât vremurile cât și vremea mă întristează, atentând abrupt la fărâma de bună dispoziție pe care încerc să mi-o conserv cu orice preț. Am constatat de mult că, la orice ploaie sau la un amărât de centimetru de zăpadă așternută, participanții la trafic, fie ei pietoni, dar mai ales conducători auto, își dau arama pe față, reacționând, în cel mai bun caz, în con­cor­danță cu cele două cifre ale IQ-ului personal.
Nu voi face absolut nicio referire la blonde însă, inclusiv din asemenea  motive am ajuns să mă întristez când ninge, deoarece știu bine ce urmează.
Indiscutabil că și vara sunt probleme de toate felurile dar, soarele zâmbitor le face parcă mai ușor de suportat. Nu mai există civism, nu mai există bunul simț elementar în re­laționare, aproape totul se reduce la domi­nare, agresivitate și nesimțire crasă. Iar acest arhetip comportamental îl găsim peste tot² la serviciu, la tv, în societate... A devenit un brand, o condiție a „succesurilor”. Deschi­ză-tori ai acestor căi ale parvenirii au fost cei care nu au avut răbdare să evolueze pas după pas și au ars etapele pregătirii lor profesionale sau pe cele ale propășirii sociale folosindu-se de breșele uriașe din sistemul de educație, în special cel cu plată, fie el de stat sau privat, profitând de numărul enorm de unități de învățământ superior flămânde după bani, răsărite chiar și în cele mai ascunse cotloane ale țării, de cadrele didactice universitare de tip nou, făcute pe genunchi, la apelul de seară, după principiul că toată lumea poate ajunge profesor universitar, oricine poate conduce doctorate, orice subiect poate deveni temă de doctorat... cel mai adesea apelând la practici neortodoxe, paralegale sau chiar ilegale, cu tupeu nemăsurat dat de conștiința sumelor de bani bine investite  și fără teamă de a fi arătați cu degetul.
În percepția mea, calea urmată de societatea globală și nu neparat doar cea a nației noastre este profund greșită și nu poate fi definită ca o evoluție, pe majoritatea palierelor evaluabile. Rețelele de socializare sunt o mare pă­căleală, cu un potențial de malignizare uriaș, tendințele moderne de exprimare artistică ce au la bază lucrări celebre în viziuni/abordări șocante nu sunt o expresie a creativității ci prețiozități/perversiuni, oricât de largi ar fi vederile pe care le practicăm și aș putea continua așa multă vreme, dar nu este cazul...

Cel mai dureros este însă în profesie² lipsă crasă de cultură generală, lipsă crasă de pre­gătire solidă, lipsă de bun simț și de respect, tupeu cât încape, stimă de sine hipertrofiată până la cote patologice, negarea cu obstinație a evidenței de homunculus profesional di­form și isteric... și toate astea cu mâna în­tinsă după cât mai mulți bani, chiar dacă sunt total nemeritați. Se pare că ajung like-urile, clasamentele plătite pe site-uri obscure, o mașină bengoasă și astfel, notorietatea este asigurată iar până la celebritate ar mai fi doar câțiva pași. Și  chiar dacă valoarea adevărată, dacă a existat cumva, s-a pierdut de mult pe undeva, pe drum... nici nu mai contează.