• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Miercuri , 24 Aprilie 2019

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Vineri , 2 Decembrie , 2016

Tinerimea Artistică

Tinerimea artistică a fost o societate fondată la 3 decembrie 1901 de un grup de pictori, între care Ştefan Luchian, Nicolae Vermont, Constantin Artachino, Arthur Garguromin Verona, Frederic Storck, Ştefan Popescu şi Gheorghe Petraşcu. Gruparea a militat pentru o artă realistă, pentru subiecte luate din viaţa ţăranilor, a oamenilor de rând.

 

 

 

Ipolit Strâmbu, pictorul care a debutat la Expoziţia artiştilor din 1895 şi a absolvit apoi Şcoala Naţională de Arte Frumoase la Paris, unde şi-a continuat studiile în anul 1900, a fost cel care a pus bazele societăţii Tinerimea română. La intervenţia lui Oscar Späthe, profesorul său de sculptură, principesa Maria a acceptat cu entuziasm preşedinţia onorifică a Societăţii Tinerimea artistică, al cărei scop declarat era „propăşirea artelor plastice în România”. Principesa se implica în conflictul dintre cele două generaţii de pictori din România, susţinând Tinerimea artistică ce reunea artişti români aflaţi la începutul carierei.

 

Societatea a avut iniţiativa participării artiştilor români la expoziţii internaţionale, prima prezenţă de acest fel fiind la Atena, în anul 1903. În 1912, regizorul Gheorghe Ionescu-Cioc a realizat  filmul documentar „Deschiderea expoziţiei Tinerimea artistică”.

 

Printre preşedinţii societăţii s-a numărat şi pictorul Jean Alexandru Steriadi. Membrii de seamă ai Tinerimii artistice au fost Nicolae Grant, Micaela Eleutheriade, Marius Bunescu, Kimon Loghi, Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Lucian Grigorescu, Camil Ressu, Ion Theodorescu-Sion, Francisc Şirato, Eustaţiu Stoenescu, dar şi sculptori precum Frederick Storck, Cornel Medrea şi Constantin Brâncuşi.

 

 

Constantin Aricescu

 

Pictorul Constantin Aricescu s-a născut în judeţul Argeş, într-o familie de moşieri care i-a asigurat studiul în capitalele artistice europene. A început cursurile de pictură la Bucureşti, absolvind Şcoala de Belle Arte în 1886. Câţiva ani mai târziu a ajuns la Paris, unde a urmat cursurile Academiei Julian. În 1899 a expus la Salonul Artiştilor Francezi, iar în 1902 a revenit în România unde a expus  alături de Cercul Artistic la Ateneu. A fost membru societar al Tinerimii artistice, la înfiinţarea căreia a luat parte şi alături de care a expus permanent începând cu 1905.

Deşi nu a fost apreciat unanim, Constantin Aricescu a oferit diversitate picturii impresioniste româneşti. A abordat o estetică apropiată simfoniilor de culoare specifice curentului. Tablourile lui au un fluid bizar, emană solitudine şi un soi de distanţare programatică faţă de problemele societăţii şi ale culturii. A folosit o tuşă mică şi diafană, de miniaturist. În puţine din pânzele sale apar figuri umane.

 

Constantin Artachino

 

S-a născut în anul 1890, la Giurgiu. A fost fiul lui Domenico Artachino, cu ascendenţi originari din portul Artachi, de la Marea Marmara. A urmat o şcoală de comerţ şi, în paralel, şcoala de Belle Arte sub îndrumarea lui Theodor Aman şi George Demetrescu Mirea. Bancherul Zerleti i-a oferit o bursă de patru ani pentru studii în străinătate. A plecat la Paris şi s-a înscris la Academia Julian, pictând la Fontainebleau şi Barbizon. A călătorit la Veneţia, Milano, Londra şi Constantinopol.

Alături de Vermont şi Luchian a înfiinţat în 1897 Societatea pentru dezvoltarea artelor în România – „Ileana”. A fost profesor la catedra de desen la Şcoala de Arte Frumoase din Iaşi. Între 1920 şi 1935 a predat la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti. A abordat toate stilurile sfârşitului de secol XIX, înregistrând influenţe din academism, impresionism, postimpresionism ori simbolism, curente cu care a luat contact în timpul studenţiei ori ulterior, în anii maturităţii artistice. S-a stins din viaţă în 1954, la Bucureşti.

 

Micaela Eleutheriade

 

Născută în anul 1900, Micaela Eleutheriade a fost una dintre marile pictoriţe române, descendentă directă, prin mamă, din familia pictorului Gheorghe Tattarescu. Creaţia sa vastă s-a întins pe parcursul mai multor decenii, pictoriţa

încetând din viaţă  în anul 1982.  

 

Oscar Späthe

 

S-a născut în anul 1875. Sculptorul Oscar Späthe a fost autorul a numeroase portrete şi al mai multor sculpturi cu caracter alegoric şi mitologic. A convins-o pe principesa Maria să accepte patronajul Societăţii Tinerimea artistică, fiind cucerit, la rândul său, de interesul prinţesei pentru arta idealistă şi mistică. A murit în anul 1944.

 

Apcar Baltazar

 

Născut în anul 1880, Apcar Baltazar a fost pictor şi critic de artă român de origine armeană. Părinţii lui au fost mici negustori veniţi pe pământ românesc din Imperiul otoman şi stabiliţi în mahalaua armenească din Bucureşti. A fost bursier la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti. A restaurat decoraţiile bisericilor Drăgăşani şi Oţetari. A  murit la scurt timp după prima sa expoziţie personală, în anul 1909.

 

Ştefan Pascu

 

Pictorul, desenatorul şi gravorul Ştefan Pascu s-a născut în 1872, la Finteşti, judeţul Buzău. Din 1936 a fost membru de onoare al Academiei Române. A studiat la Academia de Arte din München şi la Academia din Paris. Operele sale reprezintă un punct de reper în arta românească, operele sale marcând grafica de şevalet şi gravură din România. În anul 1901 a participat la prima expoziţie de grup la Ateneul Român din Bucureşti. În 1904 a avut prima expoziţie personală la Paris, după care a expus la Berlin, alături de Claude Monet şi Edgar Degas. În 1909, a locuit o vreme la prietenul său Constantin Brîncuşi, la Paris.

Statul francez i-a decernat Legiunea de Onoare în grad de cavaler în anul 1925. Din 1922 a fost pentru o scurtă perioadă profesor la Academia din Bucureşti. A fost un pictor de peisaje, flori şi naturi statice în agreabile armonii delicate. Maniera picturii sale este cea a impresionismului german, prin caracterul veridic, calmul atmosferei şi seriozitatea meşteşugului artistic. A murit în 1948, la Bucureşti.

 

Jean Alexandru Steriadi

 

Pictorul şi gravorul român Jean Alexandru Steriadi s-a născut în anul 1889. A fost profesor univeristar la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti şi membru de onoare al Academiei Române din anul 1948. A studiat pictura la Bucureşti, München şi Paris. A condus Muzeul  Aman, apoi Muzeul Kalinderu. A fost iniţiatorul şi promotorul saloanelor de alb-negru în grafică. În prima perioadă de creaţie, a fost preocupat de compoziţia de mari dimensiuni, demonstrând o sensibilitate receptivă la vibraţiile sufletului uman. Mai târziu, a pictat cu o emoţie învăluită uneori de o uşoară melancolie, peisaje urbane şi acvatice. Pictura sa, de o luminozitate delicat nuanţată, atestă asimilarea celor mai preţioase trăsături ale impresionismului. A practicat cu succes şi litografia. S-a stins din viaţă în anul 1956.

 

Gheorghe Petraşcu

 

Născut în anul 1872, Gheorghe Petraşcu a fost pictor şi academician român, fondator al unui curent artistic caracterizat printr-un colorit grav, concentrat şi prin forţa de evocare a obiectelor şi priveliştilor, prinse în mediul lor imediat. A arătat de tânăr înclinaţii artistice. Primele studii le-a făcut la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti. La recomandarea lui Nicolae Grigorescu a primit o bursă pentru a se perfecţiona în străinătate. După o scurtă perioadă petrecută la München, a plecat la Paris, unde s-a înscris la Academia Julian. A pictat peisaje din ţară, în Franţa şi mai ales în Italia.

Pictura sa este caracterizată de o dezlănţuire de tonuri dure, o masă de culori tumultoase, printr-o juxtapunere insolită de roşu stins, cu tonalităţi de albastru cenuşiu şi brun. Portretele sale produc o impresie de austeritate majestuoasă. În 1929 a primit Marele Premiu la Expoziţia Internaţională de la Barcelona, iar în 1937 al celei de la Paris. A  murit în anul 1949.

 

Ludovic Bassarab

 

Născut în anul 1868, la Galaţi, Ludovic Bassarab a fost influenţat de academism. A studiat la Iaşi şi München, apoi la Paris (în anul 1900), fiind atras de marile muzee de artă. Întors la Bucureşti, a expus frecvent şi a devenit membru al Tinerimii artistice. A avut expoziţii personale şi a participat la Salonul Oficial. A pictat cu preponderenţă scene din viaţa rurală românească.

 

Frederick Storck

 

Fiul al lui Karl Storck, Frederick s-a născut în anul 1872, la Bucureşti. A studiat la Bucureşti şi München. A  realizat cu un accentuat simţ pentru rolul detaliului portrete remarcabile şi sculpturi alegorice. În ultima perioadă a vieţii, sculpturile pe care le-a realizat au forme stilizate puternic şi forme concentrate. A murit în anul 1942.

 

Nicolae Vermont

 

Născut în anul 1866, Nicolae Vermont a fost un pictor şi gravor român, de origine evreu, convertit la religia creştină ortodoxă. A fost primul student evreu al Şcolii de arte frumoase din Bucureşti. A studiat apoi la München şi Paris. Ostil conformismului academic, Vermont s-a ataşat mişcării de înnoire a grupului pictorilor independenţi, numărându-se printre membrii fondatori ai societăţilor Ileana şi Tinerimea artistică, în cadrul cărora a expus cu regularitate. A lăsat pânze de un lirism pur şi delicat. Atras de compoziţie, a excelat în pictura de gen inspirată din viaţa oamenilor simpli, pe care a zugrăvit-o cu multă căldură emoţională. A realizat cu deosebită fineţe lucrări de gravură.

A murit în anul 1932.

 

Arthur Garguronim Verona

 

S-a născut în anul 1867, în familia lui Francesco Spiridon Verona şi a contesei Amalia de Lukovici, amândoi de religie romano-catolică, originari din Cattano-Dalmaţia, de cetăţenie austriacă. A absolvit studiile liceale în 1868, la Cernăuţi, fiind mai apoi trimis de părinţi la Academia din Viena, pentru a studia artele militare. În 1891 a participat la salonul secesioniştilor de la München. În 1894 a renunţat la cariera militară, dedicându-se exclusiv picturii. A studiat începând cu 1895 la Academia de Arte Frumoase din München, ca elev al lui Fritz von Uhde.

În 1897 a fost alături de Simon Hollosy la Baia Mare, în acelaşi an participând la Paris, la Salonul Oficial. Din 1899 a urmat la Paris cursurile Academiei Julian.

În 1902 are prima sa expoziţie personală. Verona s-a remarcat ca un bun portretist şi peisagist. Impresionismul picturii lui a dobândit o notă particulară, lipsită de spontaneitate. A executat şi picturi murale. În 1910, la Salonul de pictură de la München, a fost distins cu Medalia de Aur, fapt repetat în anul 1912. A organizat o academie liberă de pictură. A fost distins cu Ordinul „Steaua României”. În 1926, regina Maria i-a comandat pictura capelei Castelului Bran. În 1940 a devenit profesor la Şcoala superioară de pictură şi sculptură bisericească de pe lângă Arhiepiscopia Bucureşti. A murit în anul 1946.

 

Leon Biju

 

Născut în anul 1880, pictorul Leon Biju a fost deţinut politic sub regimul comunist din România, din cauza simpatiilor sale legionare din perioada interbelică. Provenea dintr-o familie de intelectuali din Europa centrală, care a primit cetăţenia română abia în anul 1911. A început studiile liceale la Liceul „Gheorghe Lazăr”, dar le-a terminat la liceul particular „Clenciu şi Popa”.

A studiat apoi la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti. O vreme a urmat şi Conservatorul, clasa de canto. Apoi a studiat la Academia Julian. A călătorit în Maroc şi Algeria.

În timpul primului război mondial, în bătălia de la Turtucaia, a fost rănit şi luat prizonier de bulgari. În 1927 a deschis prima expoziţie personală. A plecat pentru două săptămâni în Egipt, dar avea să rămână acolo pentru patru ani.

În 1934, la Sala Dalles, i-a fost organizată o expoziţie cu 146 de picturi şi 100 de desene. După 1948, creaţia sa a cunoscut o perioadă manieristă, caracterizată prin picturi de flori, în special crizanteme.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.