Şi tot zbor / Cu totul altfel

Există locuri pe lumea aceasta unde legile cunoscute nu mai sunt aceleaşi. Unde mental, după ce am fost setaţi cum că albul reprezintă puritate sau negrul e întuneric, devenim confuzi pentru că lucrurile – şi interpretarea – sunt complet răsturnate. Ieşirea din legi, din normal, din cunoscut are o dublă valenţă: pe de o parte este bulversantă prin faptul că tot ce e în jur devine, chiar şi cu mintea, perceptibil altfel sau incontrolabil, iar pe de altă parte este resetantă, pentru că şi fiinţa are nevoie, din când în când, de câte o repornire. Ciclicitatea acţiunilor noastre are, la bază, aceleaşi nevoi – iar mitul eternei reîntoarceri este nu numai o teorie, ci şi o realitate pe care o trăim, din plin.

Am văzut cum în locuri cunoscute, ceea ce ştiam este cu totul răsturnat şi cm valoarea – sau interpretarea – a ceea ce eu am învăţat este una total diferită. Cum totul este altfel. Am trăit confuz şi bulversant pentru că parcă până şi legile fizicii sunt altfel. Şi aşa este.

Temperatura de fierbere a apei nu este peste tot 100 de grade, după cum apa care ţâşneşte din munte, la izvor, poate fi şi fierbinte. Pământul poate fi şi roşu, iar pietrele se pot exfolia în plăci subţiri care au valenţă de sticlă. Ieşirea din saună la 80 de grade poate fi urmată de o intrare în zăpadă la minus 20 de grade, iar acţiunea aceasta trebuie repetată de câteva ori, ceea ce e benefic pentru organism. În câteva minute, să îţi supui corpul la diferenţe de temperatură de 100 de grade în mod repetat (şi voit) poate fi fatală în unele părţi ale globului pământesc. În altele este un tratament sau un gest sănătos. În unele părţi ale lumii vulcanii erup lavă sau foc, în altele noroi. Apa poate fi transparentă, albastră, verde sau violet, soarele poate apune şi răsări aproape concomitent... Şi exemplele pot continua la nesfârşit.

Totuşi, cea mai mare dificultate în a percepe realitatea din jur pare să fie dată de cuvânt. El poate să fie peste tot acelaşi, însă e aproape imposibil de crezut că accepţiunea lui, confirmarea sau greutatea acestuia are, ca interpretare, o paletă cu nuanţe infinite! Confirmarea de acum poate să nu mai fie valabilă peste o clipă la unii oameni, după cum recunoaşterea unei afirmaţii este, parcă, de o greutate mai mare decât a pietrelor de moară. Toate legile diferite ale fizicii din natură au, până la urmă, o explicaţie ştiinţifică şi logică – nu însă şi neputinţa unor oameni de a recunoaşte că au greşit.