„Sâmbra oilor”

Săptămâna trecută a avut loc Sâmbra oilor, pe păşunea de la Berinţa.

Organizatorul sâmbrei a fost familia Marc din Chechiş. Un eveniment de excepţie, care a împletit munca cu relaxarea.

Până la începutul lunii mai, toate mioarele din sat sunt duse la stână. Înainte însă, pentru ca animalele să fie sănătoase şi să dea lapte mult, sunt binecuvântate de preot. Din laptele lor, gospodarii vor face caş şi alte soiuri de brânză. Dar, până atunci are loc măsurişul laptelui, ca să ştie fiecare proprietar de oi ce cotă i se cuvine.

Acesta a fost şi motivul pentru care, sâmbăta trecută a avut loc „Sâmbra Oilor” la Chechiş, mai exact pe păşunea Berinţei. Organizatorul evenimentului devenit deja tradiţie a fost familia Marc. Ioan Mare este şi şef de stână şi proprietar de oi. Are vreo 300 de mioare în grijă, dintre care 70 sunt ale lui. Restul provin în mare parte de la gospodari din Chechiş, dar şi din Cărbunari şi Berinţa. Pentru păşunatul oilor au fost concesionate 25 de hectare din Berinţa şi se foloseşte păşunea satului Chechiş, de circa 100 de hectare.

Cum a ieşit evenimentul?

Ioan Marc spune că: „foarte bine. A început cu mulsul, măsuratul laptelui, apoi am continuat cu mâncarea. S-a pregătit gulaş la căldare. Au fost circa 100 de persoane. Sunt 20 de proprietari de oi, au venit cu copiii, rudenii etc. Au fost şi doi preoţi, de la Berinţa şi Chechiş”. Ce semnifică sâmbra? „Se măsoară cât lapte dă fiecare oaie, ca să ştie ce cotă are fiecare proprietar. Vara asta oile se vor paşte la Berinţa”, spune Marc, care se mândreşte cu stâna sa în primul rând datorită curăţeniei şi condiţiilor cu adevărat europene de aici, dar şi reţetelor tradiţionale de preparare a caşului, urdei etc.

Măsurişul laptelui (sau sâmbra, împreunatul oilor) este un obicei care precede scoaterea oilor la păşunat. Este o practică agricolă al cărei rol este de a determina cota-parte a fiecăruia dintre membrii asociaţiei crescătorilor de oi în perioada unei veri pe baza cantităţii de lapte muls. Obiceiul este legat de utilizarea în comun a păşunilor şi de păstoritul comun al animalelor, caracteristic în special satelor din Transilvania, căci în cadrul gospodăririi centrate pe sat stăpânii de oi nu pot folosi separat păşunile (până la desfiinţarea sistemului asolamentului se păşuna şi pe imaş) şi nici nu ţin un număr de oi care să facă rentabilă angajarea individuală a unui cioban. Astfel, crescătorii de oi dintr-un sat sau dintr-o parte a satului se asociază să pască oile împreună pe păşunile utilizate în comun.