Parcul Natural Munţii Maramureşului

Cătălina Bogdan este directorul Administraţiei Parcului Natural Munţii Maramureşului. Absolventă a Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, profilul biologie, este specializată în ecologie şi protecţia mediului şi are adunaţi opt ani de experienţă în protejarea acestei arii de interes comunitar al Uniunii Europene.

Reporter: Ce este, în fapt, Parcul Natural Munţii Maramureşului?

Cătălina Bogdan: Administraţia Parcului Natural Munţii Maramureşului (APNMM) este o subunitate, cu personalitate juridică, a Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva; o autoritate publică a cărei rol îl constituie administrarea ariei naturale protejate Parcul Natural Munţii Maramureşului şi a siturilor Natura 2000. Siturile Natura 2000 sunt zone protejate, desemnate astfel pentru protecţia unor specii de plante sau animale sau pentru protecţia unor habitate, parte a unei reţele menite să asigure conservarea naturii în cadrul Uniunii Europene.

Suprafaţa parcului este de 133.354 ha şi acoperă Munţii Maramureşului. Este situat în partea de nord-est a judeţului, învecinându-se cu Munţii Rodnei şi depresiunea Maramureşului şi cu masivele muntoase Rachiv şi Cernahora din Ucraina.

Rep.: Care sunt caracteristicile principale ale Parcului?

C.B.: Principalele motive ale desemnării au fost: peisajul specific cu munţi acoperiţi de pădure şi pajişti montane într-o alternanţă încântătoare; prezenţa florei şi faunei, emblematice pentru Carpaţi, în cadrul unor ecosisteme încă stabile; existenţa habitatelor naturale pe întinderi mari şi un mod de viaţă tradiţional, direct dependent de resursele naturale şi încă păstrat într-o anumită măsură.

Zona include o largă paletă de valori naturale, etnoculturale şi istorice.

Rep: Care sunt principalele arii şi specii protejate?

C.B.: Suprafaţa PNMM este împărţită în 3 zone funcţionale în care restricţiile, activităţile permise şi măsurile de management sunt aplicate diferenţiat. Acestea sunt: zona de protecţie integrală, zona de management durabil şi zona de dezvoltare durabilă. Zonele de protecţie integrală sunt cele mai valoroase din punct de vedere peisagistic, botanic, faunistic sau geologic, fiind totodată şi cele mai restrictive din punct de vedere al activităţilor umane permise.

Însumează în jur de 18.000 ha. Merită menţionat că în interiorul parcului există patru arii naturale protejate, mai mici, declarate înainte de înfiinţarea parcului şi incluse în zona de protecţie integrală: Stâncăriile Sâlhoi - Zâmbroslăviile – 5 ha, Cornu Nedeii - Ciungii Bălăsânii – 800 ha, Vârful Farcău - Lacul Vinderel – Vârful Mihailecu – 100 ha, Poiana cu narcise Tomnatec - Sehleanu – 100 ha.

Dintre plantele care necesită o protecţie specială amintesc: guşa porumbelului, prezentă numai în Munţii Maramureşului, critic periclitată; bulbucii de munte, plantă ocrotită ca monument al naturii, prezentă în PNMM în populaţii stabile; lingureaua, specie periclitată, inclusă în rezervaţia Stâncăriile Sâlhoi - Zâmbroslăviile; narcisa, plantă ocrotită, inclusă în rezervaţia Poiana cu narcise Tomnatec – Sehleanu.

Dintre speciile de animale, menţionăm: lostriţa, specie endemică în bazinul hidrografic al Dunării, protejată la nivel european, prezentă la noi în ţară, în populaţii naturale, doar în bazinul hidrografic al râului Vişeu; şoarecele de Tatra, specie rară, protejată la nivel internaţional; cocoşul de mesteacăn, specie ocrotită, pentru care a fost desemnată rezervaţia Cornu Nedeii - Ciungii Bălăsânii.

Rep.: Cine sunt colaboratorii Parcului?

C.B.: Colaboratorii sunt numeroşi, de la instituţii de învăţământ, institute de cercetare şi muzee, la autorităţi publice locale şi organizaţii neguvernamentale. În categoria factorilor interesaţi intră şi agenţi economici din domeniile turism, exploatarea lemnului, exploatarea resurselor regenerabile. De altfel, este constituit şi un Consiliu Consultativ de Administrare, alcătuit tocmai din reprezentanţi ai instituţiilor şi organizaţiilor amintite anterior, cât şi din reprezentanţi ai comunităţilor locale, care sunt implicaţi şi interesaţi în aplicarea măsurilor de protecţie, în conservarea şi dezvoltarea durabilă a zonei.

Rep.: Care sunt principalele pericole pentru zonă?

C.B.: În opinia mea, unul dintre principalele pericole pentru parc îl reprezintă supraexploatarea resurselor naturale, gestionarea acestor resurse cu accent pe valoarea lor economică, fără însă a pune în balanţă valoarea conservativă. Un alt pericol, la fel de important, îl reprezintă pierderea identităţii comunităţilor locale. Vestitele construcţii din lemn au dus faima Maramureşului, în ţară şi peste hotare, făcându-l cunoscut ca un loc binecuvântat, cu oameni straşnici şi gospodari. Casele bătrâneşti presărate încă prin sate fac parte din moştenirea lăsată de strămoşi, mărturie clară a comuniunii cu natura şi a frumuseţii acestor plaiuri. Pierderea acestor valori înseamnă pierderea rădăcinilor. 

Rep.: În cadrul APNMM există un consiliu ştiinţific. Despre ce este vorba?

C.B.: Consiliul Știinţific este format din oameni de ştiinţă, specialişti în diverse domenii, a căror experienţă profesională şi activitate în domeniul conservării naturii este relevantă pentru administrarea ariei naturale protejate. Componenţa CS este propusă de către administraţia parcului, este avizată de către Academia Română şi este aprobată prin Ordin al Ministrului Mediului. Consiliul Știinţific are rolul de a îndruma activitatea parcului din punct de vedere ştiinţific şi este consultat în cazurile în care activităţile pentru care se solicită aviz au un potenţial impact negativ semnificativ asupra obiectivelor pentru care a fost declarată această arie protejată.

Rep.: Principalele proiecte derulate?

C.B.: Constituirea PNMM şi activitatea desfăşurată de administraţia acestei arii protejate s-a aflat în strânsă legătură cu derularea proiectului GEF-UNDP nr. 41462 „Întărirea sistemului de arii protejate din România prin demonstrarea parteneriatului public-privat în Parcul Natural Munţii Maramureşului”, derulat în perioada 2005- 2009. Proiectul a cuprins o serie întreagă de obiective, atât la nivel local, cât şi naţional, care au urmărit întărirea capacităţii de management şi constituirea unor modele de gospodărire a ariilor protejate.

Un alt proiect important este „Managementul integrat al diversităţii biologice şi de peisaj pentru dezvoltarea regională durabilă şi conectivitatea ecologică în Carpaţi – Bioregio Carpaţi”, finanţat în cadrul Programului Sud-Est European şi derulat în perioada 2011-2014. S-a urmărit îmbunătăţirea coordonării şi cooperării între factorii interesaţi în managementul ariilor naturale, în special în zonele naturale transfrontaliere. S-au făcut demersuri în vederea obţinerii statutului de Rezervaţie a Biosferei Transfrontalieră pentru cele două arii naturale protejate, situate de o parte şi de alta a frontierei: Parcul Natural Munţii Maramureşului (România) şi Rezervaţia Biosferei Carpaţi (Ucraina).

În prezent, se desfăşoară proiectul „Asigurarea unui management corespunzător în cadrul Parcului Natural Munţii Maramureşului prin conservarea biodiversităţii, monitorizare, vizitare, informare şi conştientizare PM-PNMM”. Se au în vedere creşterea nivelului de expertiză şi fundamentare necesar actualizării planului de management şi elaborării măsurilor de conservare pentru speciile şi habitatele de importanţă comunitară şi naţională, îmbunătăţirea infrastructurii de vizitare şi informare a parcului şi întărirea capacităţii instituţionale de a gestiona aria naturală protejată. Proiectul se desfăşoară în intervalul 2013-2015.

„Vestitele construcţii din lemn au dus faima Maramureşului, în ţară şi peste hotare, făcându-l cunoscut ca un loc binecuvântat, cu oameni straşnici şi gospodari. Casele bătrâneşti presărate încă prin sate fac parte din moştenirea lăsată de strămoşi, mărturie clară a comuniunii cu natura şi a frumuseţii acestor plaiuri. Pierderea acestor valori înseamnă pierderea rădăcinilor”.

Cătălina Bogdan