Orasul retrocedat!

Inainte de nationalizarile din 1945-1948, cele mai multe dintre terenurile si cladirile din Sighetu Marmatiei se aflau in proprietatea comunitatilor evreiesti, romano-catolice si greco-catolice. O data cu aparitia noii legi a proprietatii, municipalitatea ar putea ramane doar proprietara strazilor si a luncilor. Pana in 1944, cei 14.000 de evrei sigheteni detineau aproape trei sferturi din proprietatea privata a asezarii. Dupa disparitia acestora, casele, terenurile si fabricile lor au fost insusite de Statul roman. Dupa 16 ani de mascarada de-a retrocedarea, fostii proprietari sunt mai aproape ca niciodata de redobandirea proprietatilor. In multe cazuri e prea tarziu, imobilele fiind demolate sau transformate ireversibil, iar terenurile agricole ajungand pe sub blocuri de locuinte sau fabrici, ceea ce va face din restituire un proces dificil. Comunitatea evreiasca din Sighet, care acum mai numara doar vreo 100 de membri, reprezinta interesele catorva mii de urmasi ai evreilor deportati in ’44 si deposedati de avere, urmasi raspanditi in toata lumea. Conform vechilor legi ale proprietatii, doar o infima parte a vechilor averi evreiesti a putut fi recuperata (e vorba de cateva cladiri si terenuri agricole). De curand, evreii s-au prezentat la Primarie cu un dosar continand peste 120 de cereri de retrocedare. Daca acestea sunt indreptatite, vom asista la cea mai mare schimbare de proprietate din istoria ultimilor 50 de ani ai urbei: se vor restitui sute de case si terenuri, situate din zona centrala a Sighetului si pana in muntii ce inconjoara asezarea (un simplu exemplu, dintre multe altele: terenul de pe strada Tractorului - detinut de ADS si solicitat de Primaria municipiului pentru a fi pus la dispozitia tinerilor casatoriti in vederea construirii de locuinte va fi retrocedat urmasilor evreilor sigheteni). Bisericile samaritene Biserica Greco-Catolica a depus o multime de cereri de retrocedare, cea mai spectaculoasa fiind cea a cladirii in care are sediul compania locala apa-canal (Acaterm SA), si mai bine de jumatate din piata centrala de alimente - ceea ce duce la imposibilitatea concesionarii pietei de catre municipalitate, asa cum s-a avut initial in vedere. Biserica Romano-Catolica revendica liceul maghiar, sediul Muzeului Maramuresului, a primit deja inapoi cladirea scolii „Ioan Mihalyi de Apsa”, si revendicarile continua. Biserica Ortodoxa, care a detinut o parte a strazii Mihai Viteazu, solicita, conform unor surse din Primarie, inclusiv cladirea politiei municipiului, respectiv sediul SRI si Palatul Cultural. Biserica Reformata doreste sa redobandeasca cladirile Liceului Pedagogic, cu tot cu Sala Studio, respectiv terenul pe care este amplasata benzinaria Lukoil. Pana si cladirea Colegiului National „Dragos Voda” este revendicata, la fel si terenul de sub fostul Combinat CPL sau chiar portiuni de strazi. Cert e ca Primaria pare sufocata de avalansa de cereri. Daca se va restitui, in natura, tot ce a fost revendicat, Sighetul va deveni proprietatea catorva organizatii. Ramane de vazut ce se va alege in acest caz din nivelul taxelor si impozitelor locale. Si cat timp va trece pana la finalizarea restituirilor, mai ales ca in multe cazuri exista suprapuneri de proprietati. Se spune ca angajatii Biroului de Carte Funciara stau cu inima cat un purece, pentru ca multe din matrapazlacurile pe care le-au acoperit pot iesi la iveala. Si se va lasa cu dosare penale. Teofil IVANCIUC