O maramureşeancă, cel mai bun somelier din România

A plecat, ca şi alţi mii de maramureşeni, să-şi facă un rost peste hotare, şi a ajuns în lumea sofisticată a somelierilor. I Povestea Marinelei Ardelean pare desprinsă dintr-un scenariu hollywoodian I La numai 31 de ani, a cutreierat întreaga lume, fiind curtată de crame şi producători celebri şi, recent, a câştigat cea de-a 13-a ediţie a concursului naţional „Trofeul Someleriei”.

Vinul nu înseamnă doar adevăr. Ci şi artă, cultură, pasiune şi gust. Pentru cei mai mulţi căvnicari, meseria de somelier nu spune mare lucru. Şi, probabil, nici pentru Marinela Vasilica Ardelean nu înseamnă mai mult în urmă cu 15 ani, când a plecat din Cavnic spre Italia, cu gândul de a-şi face un rost peste hotare.

Povestea ei a început ca şi a oricăruia dintre miile de maramureşeni plecaţi afară. Tatăl său era deja stabilit în Italia, după ce a muncit în mai multe ţări occidentale, aşa că a decis şi ea să plece. Numai că, de aici, începe o poveste cu „a fost odată” şi care continuă precum scenariul unui film hollywoodian, în care fata frumoasă şi deşteaptă reuşeşte prin propriile puteri să ajungă între cei mai buni. Iar Marinela Ardelean a reuşit. În ultima zi a lunii februarie, iubitorii de vinuri s-au reunit, la Bucureşti, în etapa finală a celei de-a 13-a ediţii a concursului naţional „Trofeul Someleriei”, dedicată memoriei lui John Halewood, ctitorul celei mai mari companii producătoare de băuturi alcoolice din Marea Bitanie, care s-a stins din viaţă în octombrie 2011. Câştigătoarea a fost tocmai ea, Marinela Ardelean.

Un trofeu care se adaugă unei liste lungi de premii, titluri şi recunoaşteri care o plasează între cei mai buni somelieri din lume: este membru ASR din 2010 şi, mai recent, a devenit şi membru al Federaţiei Italiane a Somelierilor, deţine titlul de MBA în vinuri, obţinut în Italia, şi este specialist în spumante. Pe lângă toate acestea, în această vară va dobândi a doua licenţă universitară şi este o mare iubitoare de limbi străine, fiind vorbitoare de română, italiană, engleză, franceză, spaniolă şi rusă.

Concursul câştigat de Marinela Ardelean s-a desfăşurat sub egida Asociaţiei Internaţionale a Somelierilor (ASI) şi în conformitate cu regulamentele internaţionale în domeniu, cei trei finalişti având dreptul de a fi desemnaţi pentru a reprezenta România la concursurile şi manifestările internaţionale de profil.

Finala concursului a constat în următoarele probe: decantare şi servire vin alb, identificarea „în orb” a unei sticle cu vin numai după un cuvânt - cheie legat de vinul respectiv, recomandarea şi servirea apelor minerale, corectarea unor greşeli dintr-o listă-meniu, evaluarea organoleptică şi identificarea a două vinuri şi, „în orb”, a unui spumant şi a două distilate învechite. Cum a ajuns o fată normală, din Cavnic, în elita mondială a somelierilor?

Reţeta cuprinde câte puţin din toate: muncă, noroc, curaj, încredere şi, bineînţeles, talent.

Totuşi, Marinela a rămas la fel de deschisă şi modestă ca în urmă cu 15 ani. Nici cariera în modelling, nici faptul că s-a numărat printre finalistele Miss Univers Italia, nici lumea bună în care se învârte nu i-au schimbat principiile şi nici accentul maramureşean:

„Am plecat din România imediat ce am terminat liceul, tata era deja aici, în Italia. Nu a fost uşor să mă acomodez la început, dar apoi m-am îndrăgostit şi am rămas logodită 5 ani de zile. Eu m-am pregătit pentru SRI, şi profesorii de la generală ştiu, dar uite că am ajuns degustător de vinuri”. 

Dragostea pentru vin a pornit de la simpatia pentru un producător: „În 2008 lucram pentru un conte şi o contesă, le organizam evenimente şi mă ocupam de administrarea castelului şi a proprietăţilor lor şi le-am picat cu drag, am devenit o a treia fiică a lor şi mi-au prezentat un tânăr baron, producător de vinuri. Eu nu ştiam nimic despre vinuri şi atunci am zis „hai să vedem, să mă specializez pe vinuri, cumva. Vroiam să înţeleg lumea din care făcea parte el şi atunci m-am hotărât să mă pun pe studiul vinurilor”.

Înainte, vreme de 4 ani, până în 2008 şi-a făcut o carieră solidă în modelling, care a culminat cu participarea în finala Miss Univers Italia. Apoi, a renunţat la modă pentru vinuri. A făcut un curs de 3 ani şi, dacă povestea cu baronul s-a încheiat, a început o alta, fabuloasă, în lumea vinului.

Marinela a fost contactată de o cramă de vinuri, care vroia s-o trimită în România. Dar, după al doilea interviu, au decis că e prea bună, aşa că a ajuns în Asia. Un an de zile, a cutreierat întregul continent, ajutând crama respectivă să intre pe piaţă şi explicând, în termeni de expert, de ce vinurile lor sunt bune: „am ales o singură cramă, una dintre cele mai importante crame de spumante din Italia şi cu ea lucrez de 3 ani de zile. Între timp am fost observată de cei din lumea somelierilor şi mi-au spus că aş fi ideală pentru şampanii şi m-au convins să particip la concursul Ambassadeurs du Champagne şi am luat locul 2 în Italia. Aşa a început pasiunea mea pentru tot ce înseamnă Champagne şi spumante. Am stat o lună de zile în Franţa, am cunoscut mari producători, enologi şi profesionişti de mare valoare.

Acum sunt în Italia, aproape de Veneţia. Dar cel puţin 200 de zile pe an sunt plecată de acasă”.

Cum a ajuns să-şi dezvolte simţurile pentru degustarea de vinuri: „îmi plac foarte mult mirosurile, pornind de la parfumuri, la piele, îmi place să gust orice şi am avut o educaţie deosebită de acasă, de la ai mei, cu mâncarea. Şcoala îţi dă ce îţi dă, dar dacă stai cu persoane de valoare, creşti. Şi am făcut multe cursuri, în Franţa, la Bordeaux, în şampanie, am vizitat multe crame, peste tot în lume, ajungând până şi în Australia. Eu sunt mai mult degustător decât somelier. Degustătorul vede mai mult partea tehnică. Eu sunt membru în juriu în foarte multe concursuri de vinuri şi din Italia, şi din afară”.

Marinela spune că regulile sunt extrem de clare şi dure: înainte de degustare - este indicat să fii la dejun, nu ai voie să mănânci, iar pe parcursul degustării poţi să consumi puţină pâine şi nuci, nu ai voie să bei cafea, să fumezi. Cât de greu este pentru o femeie să deguste atât de multe vinuri? Marinela zâmbeşte. Nu e. De fapt, nu bea şi, de fapt, nu s-a îmbătat niciodată. După fiecare degustare te clăteşti cu apă, dar obositor poate fi „la spumant e şi mai rău, te dor buzele de la atâta degustat. În 2-3 ore au fost şi 40-50 de vinuri de degustat”.

Marinela nu şi-a uitat niciodată originile şi îşi doreşte să facă ceva pentru ţara ei:

„Eu cred că va fi o evoluţieşi în România pe tema asta, pentru că şi producătorii au nevoie de degustători de încredere care să le spună cum e vinul lor. Eu sunt specializată în spumante, pentru că spumantele îmi plac în mod deosebit, dar degust toate vinurile”. Lucrează la o carte cu cele mai reprezentative vinuri din România, a selectat 50 de vinuri din România ca să le prezinte în proiectele ei, pentru a îmbunătăţi imaginea României afară şi pentru a-şi aminti de casă: „mi-e dor de Cavnic, de pădure, de mirosul de acolo, de apă..”.

Ce nu ştim despre vinuri?

„În primul rând, noi nu prea avem de unde cumpăra vinuri, ar trebui cumpărate de la producători sau magazine specializate.

Apoi, cumpărătorii trebuie să fie curioşi, să nu se uite numai la preţ şi cramă.

Producătorul oferă o garanţie şi pe urmă vinul trebuie cunoscut şi încercat.

Un vin, ca să fie bun, trebuie să te facă să mai vrei un pahar, nu ca să-i simţi alcoolul, ci ca să-i simţi plăcerea vinului. Vinul e o plăcere.

Trebuie să fie armonios, blând, plăcut. Asocierea cu mâncarea ţine de gusturile personale. Spumantul nu e spumantul cu care suntem obişnuiţi noi, românii, e perfect şi să începi o masă cu un spumant, aşa ca şi aperitiv, în loc de horincă . Sec dacă e posibil, apoi un vin alb. Depinde câte feluri de mâncare ai. Nu mai avem standardele acelea, peştele merge cu vin alb, carnea cu vin roşu. Depinde ce ne place şi cum e gătită mâncarea. Şi temperatura de servire este extrem de importantă. Avem vinuri bune şi le ţinem în bibliotecă cu cărţi şi le deschidem după 2-3 ani şi vedem că vinul nu mai poate fi consumat.

În primul rând, vinul trebuie ţinut în pivniţă, nu unde ţii murături sau altceva care poate altera mirosul. La temperaturi între 12-15 grade e ideal, dacă intră aer se strică vinul, aşa că sticlele se ţin culcate. Vinurile albe se servesc în jur de 12 -14 grade, dacă e mai tânăr, mai joasă temperatură, dacă e mai învechit, creşte temperatura.

Vinul roşu, la temperatura camerei. Şi funcţionează şi aici teoria cu temperatura şi vârsta”.

„Şcoala îţi dă ce îţi dă, dar dacă stai cu persoane de valoare, creşti. Şi am făcut multe cursuri, în Franţa, la Bordeaux, în şampanie, am vizitat multe crame, peste tot în lume, ajungând până şi în Australia. Eu sunt mai mult degustător decât somelier. Degustătorul vede mai mult partea tehnică. Eu sunt membru în juriu în foarte multe concursuri de vinuri şi din Italia, şi din afară”.

Marinela Ardelean