O mână de fier, într-o mănuşă de ...box

Pentru Andrada Ţinte, din Cărbunar, o tânără de 18 ani, elevă a Liceului cu Program Sportiv Baia Mare, zicala „o mână de fier, într-o mănuşă de catifea” se transformă în „o mână de fier, într-o mănuşă de box”. Din clasa a IX-a a început să practice box feminin, iar de atunci a cucerit multe titluri şi premii importante.

Povestea boxului şi intrarea Andradei Ţinte în „ringul succesului” a început odată cu înscrierea la Liceului cu Program Sportiv Baia Mare: „Boxul l-am descoperit în clasa a IX-a, când la noi la Liceu au venit nişte antrenori care recrutau fete pentru box feminin. Mi-a plăcut ideea şi am vrut de la început să merg, însă părinţii mei s-au împotrivit, spunând că este un sport violent şi că nu este potrivit pentru o fată. Totuşi, eu am continuat să merg la sală şi, după patru luni de antrenamente, maestrul Gheorghe Man a spus că aş putea participa la Campionatul Naţional de Box. Asta s-a întâmplat în 2011. Am plecat la Câmpulung Muscel unde se ţinea competiţia şi m-am întors cu medalia de argint”. A urmat Cupa României, unde a obţinut tot medalia de argint, la Memorialul „Angelco Sârbovan” 2012 şi 2013, unde a luat locul I şi o medalie de bronz la Cupa României 2013. Acum face parte din categoria 62 kg. A luat două medalii la campionatele de junioare şi una la tineret.

Acestea sunt cele mai importante reuşite, însă a mai participat şi la alte competiţii judeţene şi interjudeţene, unde am obţinut rezultate foarte bune. Cum se împacă boxul cu gingăşia unei domnişoare? Foarte bine: „Practicând acest sport am devenit o persoană foarte sociabilă şi cu mult mai multă încredere în mine. În afară de box, mai practic şi atletismul la liceu, fiind într-o clasă cu profil de atletism, de aceea mi-am exprimat şi dorinţa de a participa la Crosul UACE. Mă bucur foarte mult că în comuna noastră sunt asemenea activităţi la care pot participa tinerii.

Ca proiecte, îmi doresc să particip la Campionatul Naţional de Box din iunie 2013, iar în vacanţa de vară aş dori să particip la Programul „Părinţi şi copii” la UACE şi să lucrez alături de mama mea la această Companie, pentru că mi-a povestit că are o muncă foarte interesantă la Asamblare şi mi-a trezit curiozitatea. Pentru viitorul mai îndepărtat doresc să îmi iau bacalaureatul şi să urmez o facultate unde să îmi pot pune în valoare aptitudinile”.

Boxul e un sport dur şi din punct de vedere a pregătirii. Necesită mult antrenament. Andrada spune că: „Ar trebui să merg zilnic la antrenamente, însă din cauza programului la şcoală nu îmi permit să merg decât de două-trei ori pe săptămână. La antrenamente începem cu pregătirea la sac şi apoi pregătirea cu alţi tineri de acolo”. Cum au reacţionat prietenii Andradei când au aflat că s-a apucat de box?

„Mi-au spus iniţial că nu sunt normală, că o să vin într-o zi desfigurată şi că o să-mi pară rău. Dar până la urmă s-au obişnuit cu ideea şi se bucură de realizările mele”. De fapt, boxul nu înseamnă agresivitate. Dimpotrivă. Andrada explică: „Aici nu e vorba de agresivitate, ci este vorba de sport. Totul a pornit din curiozitate. Când a venit la liceu antrenoarea să recruteze fete pentru box, am venit acasă şi i-am spus foarte încântată mamei de ideea de a merge la antrenamente, dar răspunsul a fost categoric nu. Până la urmă m-am dus fără să ştie ai mei şi mi-a plăcut. La un moment dat a trebuit să dau o sumă de 45 de lei ca să poată să mă legitimeze, să mi se facă legitimaţia. Nu am ştiut cum să fac să obţin aceşti bani pentru că părinţii mei mi-au spus să nu merg şi că nu îmi dau bani pentru aşa ceva. Am cerut de la unchiul meu bani să mă înscriu şi uite că am continuat şi am obţinut rezultate. Părinţii mei au aflat că m-am legitimat, că unchiul meu le-a spus la un moment dat că mi-a dat bani să mă înscriu. Tata nu a fost de acord şi nu m-a lăsat să merg la competiţii să nu păţesc ceva. Pot să spun că au fost împotrivă până acum ceva vreme. Din fericire, acum tata îmi spune să merg la sală, să nu lipsesc de la antrenamente”.

„Pot să spun că primul meu meci l-am pierdut cu o fată care avea cu 10 kg mai puţine decât mine. Era sub categoria mea, dar m-a bătut pentru că mie îmi era frică să nu îmi rupă nasul. Dar apoi mi-a trecut această spaimă şi pot să spun că nici acum încă nu mi-a rupt nimeni nasul. Toată lumea ştie că boxerii au nasul rupt, dar eu încă nu am primit un pumn în faţă să-mi curgă sânge. Nu am păţit aşa ceva”.

 

Andrada Ţinte

 

 

„Avantajul meu este lovitura de dreapta. Sunt foarte tare la lovitura de dreapta. Iar acest lucru l-am obţinut, bineînţeles, prin antrenamente. Dar până să ajung la antrenamente, bineînţeles că am făcut muşchi lucrând pe lângă casă, ca toată lumea care pune mâna dacă este ceva de făcut în gospodărie (hohote). Deşi, m-am ocupat mult şi de şcoală. Eu sunt numai de acum din clasa XI-a la Liceul Sportiv, că până acum am fost la Liceul Sanitar şi m-am transferat tocmai în ideea să pot să fac mai mult sport”.

Andrada Ţinte