O lună după Brexit

Ei bine, cine mai ştie ce este „brexit”? La o lună şi jumătate de la desfăşurarea a celui mai mare eveniment din acest an nimeni nu mai vorbeşte de el. S-a întâmplat, ce-a fost mai rău a trecut, deocamdată, apele s-au liniştit şi capete au căzut.

Cine mai are timp să ţină minte şi brexitul, să ţină cont şi de atentatele teroriste şi de loviturile de stat care se petrec ca pe bandă rulantă? Acea linişte apăsătoare a trecut şi lumea încearcă să de-a uitării această primă jumătate de an fără pic de linişte sufletească. Cei care ţin minte sunt şi cei care nu pot dormi noaptea din cauza fricii de ce anume le rezervă ziua de mâine şi aceia sunt imigranţii care se află pe teritoriul Marii Britani. Zvonuri continuă să circule, presupuneri şi afirmaţii se aruncă în diverse părţi şi lumea continua programul obişnuit de zi cu zi.

Din cenuşa caldă, încă, a evenimentelor, a fost numit un nou Prim-Ministru, Theresa May, conservatoare pusă pe treabă şi hotărâtă să salveze o ţară dezbinată „Ne vom ridica la nivelul provocării. Pe parcursul ieşirii noastre din Uniunea Europeană, vom crea o nouă poziţie pozitivă pentru noi în lume şi vom transforma Marea Britanie într-o ţară care nu funcţionează doar pentru câţiva privilegiaţi ci pentru fiecare dintre noi”, a declarat Theresa May la ocuparea noi funcţii de Prim Ministru.

La toate discuţiile purtate cu liderii europeni, Theresa May s-a arătat hotărâtă să pună în aplicare dorinţa cetăţenilor de a părăsi UE, doar că mai are nevoie de ceva timp pentru a „pune la punct toate detaliile necesare pentru a negocia termenii de părăsire a uniunii.”

Atâta timp cât acest termeni nu sunt puşi la punct şi toate statele membre ale UE sunt de acord cu aceştia, tot ce se vorbeşte sunt doar speculaţii, aşa că nimeni nu ştie cu siguranţă dacă să îşi facă bagajele sau nu.

Se spunea că toţi cetăţenii UE îşi vor păstra drepturile pe teritoriul UK, apoi că cei care se află deja pe aceste meleaguri pot să stea liniştiţi, şi mai apoi că este posibil ca să fie nevoie de viză pentru a continua să locuieşti aici. Însă cel mai mult de suferit au imigranţii, care nu sunt foarte siguri ce le rezervă viitorul.

Fiind în Marea Britanie de mai bine de două luni, am sesizat că această ţară funcţionează pe munca imigranţilor fie că au venit în ’70, fie în 2000. Starea de incertitudine pluteşte în aer, însă cu toţi continuă să păşească încrezători zi de zi. M-am lovit de câţiva români veniţi în Marea Britanie cu vise mari şi speranţe pe măsură, însă m-am lovit de acea nesiguranţă a zilei de mâine. Spre surprinderea mea, am găsit câţiva veniţi recent, însă înainte de Brexit. „Abia ce am ajuns aici, de vreo 2 luni, acuma aşteptăm restul de acte pentru a putea munci. Vremuri grele am prins”.

Nici unul nu părea afectat de cele întâmplate, erau conştienţi de faptul că ar putea veni o zi când vor trebui să se întoarcă pe meleagurile României, însă până atunci rămân optimişti că deocamdată au un loc de muncă.

„Aşteptăm să vedem cum evoluează lucrurile, însă nimic nu se schimbă de pe-o zi pe alta. Deocamdată ne continuăm rutina fără nici un fel de schimbare şi sperăm să putem să facem aşa şi în continuare”.

Brexitul este o realitate, la fel şi faptul că Marea Britanie va părăsi, mai devreme sau mai târziu, Uniunea Europeană şi faptul că zilnic ajung să cunosc imigranţi, fie ei din România, Spania, Pakistan etc. şi asta face din acest referendum un paradox absurd.

Acum, din propria experienţă, totul a rămas neschimbat, chiar dacă Marea Britanie s-a dovedit eurofobă. Individual vorbind nimeni nu îndrăzneşte să recunoască acest lucru. Locuri de muncă încă se găsesc şi nimeni nu

m-a tratat vreodată diferit datorită faptului că sunt român. Nu sunt culcat pe o ureche şi sunt conştient că orice telefon primit de acasă poate însemna o chemare înapoi spre ţară, dar deocamdată lucrurile merg înainte fără nici un fel de schimbare.

Rutina persistă, liniştea apăsătoarea a trecut, însă un ecou îndepărtat continuă să bântuie somnul imigranţilor. Realitatea este că acest ecou va răsuna din nou odată cu începerea negocierilor şi că valurile acestuia vor face înconjurul pământului pentru a doua oară, însă de data aceasta tsunamiul va lovi cetăţenii. Până atunci însă nu putem decât să aşteptăm şi să sperăm că lumea se îndreptă spre mai bine.

„Aşteptăm să vedem cum evoluează lucrurile, însă nimic nu se schimbă de pe-o zi pe alta. Deocamdată ne continuăm rutina fără nici un fel de schimbare şi sperăm să putem să facem aşa şi în continuare”.