Nu ţi-ai luat credit? Nu-i nimic, îl plăteşti pe-al vecinului!

Guvernul Ponta a atins apogeul penibilităţii: guvernul plăteşte ratele românilor în anii electorali, din banii celor care nu au rate la bancă şi care îşi plătesc şi impozitele.

„Nu mergi la vot?”. „Nu, că oricine iese, tot nu-mi plăteşte rata la bancă şi factura la gaz şi curent”. Această discuţie a fost reală şi autentică şi s-a purtat cam la fiecare rundă de alegeri de până acum. De acum, Ponta reinventează electoratul, ratele şi votul, printr-un program care marchează apogeul iresponsabilităţii guvernamentale: programul „ElectoRATA”. 

Statisticile din economia românească sunt horror. Peste 111.000 firme care, în 2012, aveau afaceri totale de 43,5 miliarde lei, şi-au întrerupt activitatea în primele nouă luni din anul trecut. Dar Guvernul nu le acordă niciun fel de facilităţi, ba mai mult, nici măcar nu le plăteşte lucrările efectuate de ani buni şi decontate conform legii. Rezultatul: bani pierduţi pentru stat, locuri de muncă pierdute, salarii pierdute pentru sute de mii de familii şi mai mulţi şomeri şi asistaţi social în cârca statului. Deh, nu se împiedică Guvernul de aşa un „ciot”, iar economia tot mai suflă. Aşa că, urmează şi alte lovituri sub centură, gen acciza pe carburant. Şi cum s-a gândit Guvernul să repornească economia? Plătind restanţele, implementând programe de stimulare a IMM-urilor sau de absorbţie a fondurilor europene? Bineînţeles că nu.

V-aţi luat plasmă doar cu buletinul? Nu, pe motiv de siguranţă financiară şi responsabilitate? Nasol, sunteţi fraier. Iar fraierii plătesc. Ratele altora. Programul guvernului Ponta, culmea, aprobat de FMI, frizează ridicolul: persoanele care au venituri mai mici de 1.650 de lei şi nu au restanţe mai mari de 90 de zile la credite trebuie să ceară restructurarea creditelor. În urma acestui proces, ei vor plăti jumătate din rată timp de doi ani, apoi diferenţa de dobândă pe care banca ar impune-o debitorului va fi susţinută de stat prin scutirea de la impozitul pe venit.

De restructurarea împrumuturilor ar putea beneficia aproape un milion de români, ca urmare a reducerii ratelor bancare cu până la 4 miliarde de lei. Evident, scutirile vor fi acordate în ani electoral. Prima reducere va fi operată în 2014, prin scăderea ratei. Cea de a doua va veni prin acordarea creditului fiscal, în 2016, de asemenea an electoral. Deh, altfel votează omu’ cu bani în buzunar.

În Occident, există facilităţi fiscale pentru creditele de achiziţie. Dar într-un mod cu totul diferit. Pentru un credit de casă, dobânda totală sau parţială este deductibilă fiscal. Sistemul propus de Guvern ar genera în România haos şi confuzie. Nimeni nu înţelege din ce sumă se calculează reducerea, din dobândă sau din principal. Iar specialiştii spun că aceste costuri vor fi suportate de viitoarele guverne şi tot de contribuabili. Cei care pot plăti. Mai mult, se deschide o cutie a Pandorei. Nimeni nu-şi va mai plăti ratele, aşteptând ca Guvernul să le plătească în locul său.

Cum se omoară o iniţiativă…

„Fiecare perioadă, îndeosebi din ultimii ani, a fost caracterizată de o anumită stare de angoasă financiară, inclusiv atunci când era vorba de aşa zisele „facilităţi” de care beneficia românul. Nu se pot uita zilele când, „pentru a creşte economia românească” era suficient sa ai o carte de identitate pentru a obţine bani pentru care nu ai depus nici un efort concret, productiv, decât cel de a scoate din buzunar buletinul. Pentru un om „cu scaun la cap” angoasa acestui „boom economic” era din ce o să dau banii primiţi înapoi, ştiind că în nici o societate normală nu există cadouri din partea statului.    S-au cum am păţit după evenimentele din ’89, când pentru „egalitatea socială”, plătim, în prezent, şi ce nu am consumat niciodată.

A venit vremea scadenţei, se pare, pentru peste 900.000 de români, care nu mai au capacitatea de a-şi onora la timp obligaţiile faţă de bănci, sunt în pragul de a-şi pierde visul de acum câţiva ani, de a avea, începând de la un televizor color, până, cel mai des, o locuinţă deasupra capului.

Statul a încercat să intervină în această problemă, şi aşa cum am fost obişnuiţi, iniţial din „surse”, ulterior prin apariţii în mass-media a unor personalităţi, care vin cu soluţia înjumătăţirii ratelor timp de doi ani pentru unele categorii de persoane cu împrumuturi de la bănci.

La „gâtul” acestei propuneri au sărit politicieni, oamenii de afaceri, persoane care şi-au plătit până acum onest obligaţiile faţă de bănci. S-au exprimat cu multă diplomaţie reprezentanta Fondului Monetar Internaţional, „tătucul nostru“, prin Doamna Andrea Schaechter şi Banca Naţională a României, care ca de obicei utilizează limbaje cu cel puţin dublu înţeles.

Cred că merită a fi subliniat că cei care, până acum, tac, sunt băncile.

În fond ,care este esenţa propunerii? Îl cităm pe ministrul delegat pentru buget: „…facilitatea reducerii la jumătate a ratelor la credite, timp de doi ani, pentru persoanele care au venituri sub 1.610 lei este „o măsură reală de stimulare a consumului”, din care ar avea de câştigat atât băncile, pentru care scade riscul creditelor neperformante, beneficiarii creditelor, pentru că vor beneficia de reduceri ale impozitelor pe venit, dar şi statul, pentru că banii salvaţi de oameni ca urmare a acestei măsuri vor intra in economie”

Dacă este totul atât de bine pentru toate părţile, de ce sunt atâtea nemulţumiri?

Simplu, ce se va întâmpla peste doi ani, cu persoanele care vor intra în această schemă, ştiind că trăim într-o conjunctură economică, atât internă cât şi externă impredictibilă şi când peste doi ani oamenii ar plăti o rată mai mare decât în prezent ?

Întrucât ar putea exista bănci care au multe lichidităţi şi asta ar putea fi, într-un fel, un mod de a canaliza lichidităţile. Pentru că şi împrumuturile neperformante sunt un semnal pentru băncile-mamă şi investitori. Şi dacă îţi e teamă că împrumuturile neperformante cresc pentru că indivizii sunt suprasolicitaţi, acesta ar putea fi un stimulent pentru bănci să zică „sunt de acord”, pentru că banca poate să-şi vadă, la sfârşitul anului, bilanţuri mai curate.

De ce nu se exprimă categoric Fondul Monetar Internaţional împotriva acestei măsuri, obişnuiţi fiind că orice facilitate care ar conduce la o situaţie mai bună a românilor, în general, a fost contrată?

F.M.I. şi Guvernul estimează că prin această măsură ar putea creşte consumul intern cu 4 miliarde de lei, consum care a fost slab în ultimul timp ( tot un fel de „credit cu buletinul” ) şi că există deja măsuri bune pentru IMM-uri – schema garanţiilor de stat, Prima Casă, iar Guvernul a analizat şi faptul că există şi nevoia de sprijin pentru gospodăriile cu venituri mici şi mediu.

(Cât de omenos a devenit Fondul Monetar Internaţional!)

Este o situaţie complexă, prezentată roz de către cei care s-au angajat că o să ducem o viaţă mai bună şi contestată de cei care creează locuri de muncă, cei din economia reală, care doresc facilităţi promise şi, încă, neonorate.

Anii electorali au fost şi vor fi plini de promisiuni, iar noi, alegătorii, pe lângă greutăţile cotidiene, care de multe ori ne copleşesc, trebuie să ne încărcăm şi cu circumspecţia cuvintelor rostite în perioadele de prealegeri”, ne-a declarat profesorul universitar, Ştefan Gönczi, un fin analist economic.