• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Duminică , 19 Mai 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Marţi , 27 August , 2013

„Nu există filosofie de budoar şi nici de talk-show” (Sebastian Grama)

Săptămâna trecută, mai precis pe 16 august, puţini dintre băimăreni au fost martorii unui spectacol de teatru desfăşurat într-un spaţiu neconvenţional, mai precis, în crama unui local din Centrul Vechi al oraşului. Piesa de teatru s-a numit „Discurs asupra metodei”, fiind un spectacol „despre ce a mai rămas printre hohote şi obişnuinţa nebuniei, o emisiune radiofonică printre medicamente şi ruine”, aşa cum îl descriu organizatorii.

 
Evenimentul a fost ”pus la cale” de ”Asociaţia culturală Hestugma”, responsabilă şi de alte astfel de manifestări în Bucureşti şi în ţară, cum ar fi festivalul ”Respir Shakespeare” aflat la a treia ediţie, ”Gustul pentru Filosofie” şi alte spectacole de teatru şi conferinţe.
Autorul şi actorul piesei ”Discurs asupra metodei” a fost profesorul Sebastian Grama, doctor în filosofie la Universitatea din Bucureşti. Pe lângă pasiunea pentru filosofie, acesta este îndrăgostit şi de arta dramatică, pe care o slujeşte atât prin creaţie, dar şi prin interpretare.
Profesorul Grama, cu care am stat de vorbă după eveniment, are în palmares şi alte spectacole precum ”Scene din viaţa lui Milo Temesvar”, ”Omul de gumă” şi conferinţe-spectacol precum ”Retorica declaraţiei de dragoste” şi ”Retorica adulterului”, evenimente cu care publicul bucureştean şi din ţară este deja obişnuit. Mai multe despre ”Hestugma”, teatru şi filosofie, aflăm chiar de la dânsul, în interviul de mai jos pe care a avut bunăvoinţa a ni-l acorda.
 
 
Rep.: Cum a pornit povestea „Hestugma” şi care a fost motivaţia acestui demers?
Sebastian Grama: Povestea a pornit altfel decât “Hestugma”. Vorbim despre oameni care împărtăşeau un viitor. Ne-am gândit să construim un eventual trecut. În genere, trecutul este ceva intim şi necesar. Ca limbajul, de pildă, care înseamnă utilizarea în interes personal a memoriei celorlalţi. De aici, rămâne de văzut ce facem cu trecutul nostru. Lucrăm.         
 
Rep.: Ce înseamnă mai precis „Hestugma”?
S. G.: Am visat cuvântul în urmă cu mai bine de zece ani. Am scris atunci în speranţa de a-i afla un sens. Am reuşit, iar asta a fost fatal. Cuvântul însemna orice (o pasăre, o boală, un secret, o insulă...), adică nimic. Dar sensul nu este chiar totul. Centaurii, sirenele au sens, dar iubitele şi paharele au uneori şi semnificaţie. Amândouă îţi pot lua minţile, adică îşi pot suspenda sensul, păstrând numai semnificaţia. Din acest punct de vedere, «Hestugma» a cerut multă cheltuială. Deocamdată, ea înseamnă filosofi, actriţe, Shakespeare (adică un pic din primele şi ceva pe deasupra). Şi altele. Aşa cum spuneam, lucrăm.
 
Rep.: Care este finalitatea acestui proiect ? Mai exact ce oferiţi publicului şi ce aşteptări aveţi de la el?
S.G.: «Finalitatea» este un concept filosofic, adică unul pe care nu-l pricepe nimeni de-adevăratelea. Evident, cel mai puţin filosofii, care sunt prin naştere fiinţe care complică. «Hestugma», înainte de a fi fost «Hestugma», a fost prietenie. Lucrurile nu s-au schimbat, însă am vrut să ne şi oficializăm legătura. Domnii cărora le-am cerut să o facă ne-au solicitat dovada depunerii în bancă a unei sume de bani reprezentând ceva ce numeau « capital social ». Deci, vrând-nevrând, se cheamă că ne-am înscris într-un sistem. Ca toţi capitaliştii, ne propunem să trăim îngrozitor de bine de pe urma investiţiei noastre. Încă n-am reuşit. Până atunci, oferim publicului pasiune şi energie. Vom vedea ce plusvaloare ne asigurăm astfel.         
 
Rep.: Cum vedeţi complicitatea cu teatrul în calitate de filosof şi profesor de filosofie ?
S.G.: Ca pe trecutul meu.
 
Rep.: Într-un context actual populat în general de superficialitate şi exces de mahala se mai poate reaşeza o atmosferă asemănătoare cu dialogurile din Antichitate?
S.G.: Nu.
 
Rep.: Rolul filosofiei rămâne unul strict abstract sau poate contribui într-un mod concret la rezolvarea anumitor probleme sociale?
S.G.: „Rolul” se joacă, dar filosofia este altceva. Nici strictă abstracţie, nici şedinţă (de corporaţie, de partid, de psihoterapie). Filosofia caută concretul. Restul e calambur autist ori prostie mediatică. Să fim serioşi.
Concretitudinea este locul de întâlnire a gândului cu obiectul său. Stricta abstracţie exclude obiectul, iar problemele sociale exclud gândul (substituindu-i o combinaţie de sentiment cu digestie). La fel cum nu există filosofie de budoar (adică de spaţiu destinat eliminării lumii), nu există nici filosofie de talk-show. Ambele activităţi pot folosi, dar trebuie să le găsim alt nume.
 
 
„Concretitudinea este locul de întâlnire a gândului cu obiectul său. Stricta abstracţie exclude obiectul, iar problemele sociale exclud gândul (substituindu-i o combinaţie de sentiment cu digestie). La fel cum nu există filosofie de budoar (adică de spaţiu destinat eliminării lumii), nu există nici filosofie de talk-show. Ambele activităţi pot folosi, dar trebuie să le găsim alt nume”.

Sebastian Grama

 

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.