Mărăşeşti, după 100 de ani

Mircea CRIȘAN


Poate nu ne-am fi aplecat din nou asupra subiectului luptelor de la Mărășești, Mărăști și Oituz dacă la manifestările împlinirii a 100 de ani de la aceste lupte nu am fi avut un martor ocular din Maramureș. Scriitorul din Maramureș, dr. Nicoară Mihali era în concediu în acele zile prin țară și întâmplarea a făcut să treacă pe lângă Mausoleul de la Mărășești unde era „lumea și țara”. S-a oprit două zile din drum, iar dacă la început a fost o chestiune de curiozitate, în cele din urmă s-a încropit o lecție de istorie care valsează între mândria națională și dezamăgirea provocată de politicienii zilelor noastre.

„Treceam pe șoseaua care leagă localitatea Onești de Focșani și la jumătatea ei era un nod de circulație, iar poliția îi dirija pe cei care doreau să participe la un spectacol închinat bătăliilor din Primul Război Mondial. Așa am ajuns la un grandios spectacol legat de centenarul bătăliilor de la Mărășești. În coloană se deplasau niște mașini mili­tare care au fost nu departe de locul numit Mărășești, la cota 1000, unde căpitanul Grigore Ignat a reușit, cu 200 de militari, să țină pe loc câteva divizii de nemți care încercau, cu orice preț, să rupă brâul armatei române. De fapt, este un fel de destin, existând câteva mausolee care vorbesc despre eroismul unor soldați mai mult sau mai puțin cunoscuți. La Adamclisi sunt mormin­tele a 4 mii de soldați romani care au fost sacrificați de Traian pentru cuce­rirea Daciei.
După aproape două mii de ani, Mărășeștiul este tot așa, un loc unde peste cinci mii de soldați au fost sacrificați, în frunte cu generalul Ere­mia Grigorescu, ca în urma acestei bătălii să se reconstituie Guvernul României și să avem șanse să facem România Mare.



Ei erau ultima linie și dacă pierdeam și această bătălie în fața nemților, trebuia să se mute Guvernul României și regele undeva prin Rusia. Toată conducerea era retrasă la Iași, și se știe că dacă atunci nemții ar fi trecut în Moldova eram complet pierduți. Important este că pentru centenarul acestor lupte, autoritățile au alocat fonduri ca să se reabiliteze Monumentul de la Mără­șești. Acțiunea de construire a Mauso­leului a început în 1922 printr-o campanie de strângere de fonduri a Or­ga­ni­zației Femeilor Ortodoxe Române, în frunte cu Regina Maria. Au fost sensibilizate guvernele de atunci pentru realizarea acestui monument grandios pentru a oferi o clipă de nemurire eroismului armatei române care a dus la formarea României Mari. Pe aproape un hectar este acest obiectiv național unde se regăsesc mormintele eroilor armatei române. Sunt scene de luptă reliefate în Mausoleu și un text care amintește des­pre strângerea trupurilor multor soldați necunoscuți și așezarea lor pe catafalc alături de trupul neînsuflețit al genera­lului Eremia Grigorescu.
La monumentul respectiv s-a lucrat toată perioada interbelică. A fost inaugurat în 1938 în prezența Regelui Carol II. Noi nu ne putem imagina sacrificiile petrecute la Mărășești. În spectacolul centenarului au reînviat personajele is­torice în persoana unor actori, apărând pe scenă generalul Eremia Grigorescu, care și-a îmbărbătat soldații spunându-le că trebuie să lupte până la unul, pentru că este ultima șansă a salvării neamului românesc. Spectacolele de acest gen, gândite în detaliu au un farmec aparte pentru că se pot rememora pe viu momente cheie din istorie. M-am bucurat să văd foarte mulți tineri și foarte mulți soldați de la toate unitățile mili­tare de elită pe care le mai avem. S-au tras salbe de tun și de armă, s-a dat onorul etc. Președintele României, știind că sunt privirile ațintite pe el avea un rânjet continuu și a pozat în cel mai mare patriot, ținându-și mâna pe inimă, însă se vedea că nu avea trăire, că era fals. S-a văzut și din discurs că a pozat, că nu a trăit și simțit ceea ce a spus, dar a avut norocul că cei care i-au pregătit discursul au fost oameni foarte bine pregătiți. Din punct de vedere istoric, discursul președintelui a fost impecabil și relevant.
Luptele de acolo au durat din 6 august și s-au terminat în 28 – 29 septembrie. La Mărășești s-a luptat două săptămâni, până prin 10 septembrie, iar acolo s-a decis soarta bătăliei. Însă luptele au continuat la Mărăști și Oituz, care toate aduc câștigul armatei române, ajutată de armatele franceze aflate sub comanda generalului Berthelot. Francezii ne-au ajutat în tactica de luptă, în realizarea tranșeelor, însă ceea ce este uluitor e că armata română, prin eroismul ei a încălcat toate regulile de disciplină și tactică militară de până atunci. Adică, atunci când nu au mai avut muniție, au ieșit din tranșee cu baioneta pe armă, fiind vară s-au dezbrăcat la pieptul gol și au mers în fața mașinăriei de război germane. Prima și a doua trupă de soldați au murit până la ultimul, însă a treia și a patra trupă tot au ajuns în locurile cheie ale nemților care erau șocați și speriați să vadă asemenea «sinucigași». Nemții nu puteau să înțeleagă că eroismul unui popor poate să meargă până la sacrifi­ciul în formula pe care au ales-o. Însă, înainte de această bătălie, discursul Regelui Ferdinand a fost decisiv, mo­tivându-le gestul pe care l-au făcut, pentru că le-a promis că nu vor mai fi săraci, că țăranii vor avea pământ. Plus că soldații au fost motivați și de faptul că toți liderii politici importanți și-au trimis copiii pe front. Plus că și regele, și în mod special Regina Maria au fost mereu pe front alături de soldați, iar asta i-a însuflețit.
Se vede diferența că în zilele noastre parlamentarii nu au curajul să spună un cuvânt, chiar dacă suntem călcați în picioare ca neam, de frică să nu-și piardă funcția. Sincer, și la spectacolul de la Mărășești a fost un moment destul de întunecat vizavi de prezența politicienilor, care au fost pomeniți până la ultimul, deși despre mulți dintre cei cunoscuți care au luptat acum 100 de ani nu s-a spus un cuvânt.



A fost o lecție pe viu despre înaltul patriotism și despre egoismul zilelor noastre. Maramureșul a rezonat încă o dată, acolo, prin prezența de excepție a Paulei Seling, care a ținut un recital deosebit. Dumitru Fărcaș a avut și el o prestație de zile mari. M-a emoționat punerea în scenă a unor păpușari care au adus un soldat de vreo 3 – 4 metri pe care l-au dirijat arătând destinul soldatului care se stinge pe câmpul de luptă.

A vorbit extraordinar, spunând că într-un moment de cumpănă pentru poporul român, solda­ții și oamenii simpli au fost în stare de cel mai mare sacrificiu.

A fost foarte bine evidențiat rolul Regi­nei Maria, a Crucii Roșii și al femeilor din spatele frontului. Nu mă dau în vânt după discursurile prelaților, însă cuvântul Mitropolitului Moldovei, Teofan a trezit un sentiment extraordinar de puternic în cei peste 5 mii de oameni. Discursul lui ne-a împins în timp și în istoria poporului român, subliniind adevăruri emoționante.

 

Depunerea de coroane a început cu pre­zența unui soldat român, aflat într-un cărucior cu rotile, care a fost împușcat prin maxilar și i-a fost distrusă o parte din față, care a vorbit despre acest evenimentul ca atare. El a făcut o trecere în revistă a bătăliei de la Mărășești. Citea greu din cauza împuşcării din Afganistan, dar a fost cel mai emoți­onant moment din toată desfășurarea evenimentului.


Tot ce a fost acolo a fost un eveniment grandios, care ar merita să fie mutat prin toate marile orașe ale țării ca să vadă cât mai mulți români cum vibrează sufletul atunci când se redeschide o pagină adevărată din istoria Neamului nostru”, a explicat dr. Nicoară Mihali.