„Maramureşul deschide poarta cunoaşterii şi toleranţei pentru românii din Italia”

Interviu cu Pr. Dr. Cristian Ştefan, vicepreşedintele Asociaţiei pentru cultură şi educaţie „Sf. Constantin Brâncoveanu”

Reporter: Cum a apărut ideea taberei „Maramureşul deschide poarta cunoaşterii şi toleranţei pentru românii din Italia”?

Cristian Ştefan: Argumentele acestei idei sunt mai multe. Înainte de toate ceea ce vă pot spune este faptul că la ultima şedinţă a Adunării Eparhiale a Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului s-a luat în discuţie ce demersuri ar fi de făcut pentru a se mai putea salva, din ceea ce mai avem, referitor la tradiţiile noastre şi arhitectura satului maramureşean. Pe marginea acestor discuţii, domnul arhitect Dorel Cordoş a susţinut ideea că nu este suficient să găsim căi de protejare a acestor valori, ci mai mult, să ne ocupăm şi de urmaşii celor care astăzi trăiesc în afara hotarelor ţării, organizând acţiuni cu tinerii, prin care să li se prezinte aceste valori pentru a nu le uita şi a nu uita de unde au plecat. Recunosc că mi-a plăcut această propunere şi mi-am propus să încerc să fac ceva prin Asociaţia pentru cultură şi educaţie „Sf. Constantin Brâncoveanu”, înfiinţată anul trecut pe lângă Parohia Ortodoxă „Sf. Ap. Petru şi Pavel” din Baia Mare. Acesta este un prin argument al ideii taberei ce vrem să o organizăm, în perioada 13 – 20 iulie 2015, în Maramureşul istoric, mai precis la Botiza.

Un motiv în plus al organizării acestei tabere este şi dorinţa noastră de a oferi o altă perspectivă a ceea ce înseamnă adevărata faţă a României, scoţând în evidenţă valorile autentice ale acestui neam, mai ales că este bine ştiut faptul cum suntem priviţi în ţările din Occident, chiar dacă uneori şi pe bună dreptate, din cauza unor fapte care nu fac cinste neamului nostru.

Ceea ce am afirmat acum este susţinut şi de o situaţie reală, atunci când un coleg de al meu, preot în Torino, a ridicat o biserică de lemn, ce a fost construită în Maramureş. Pentru a obţine mai uşor autorizaţia de construire a vorbit cu arhitecţi din Italia, care au venit apoi în Maramureş. Aceştia, descoperind Maramureşul autentic, s-au întors cu o imagine total diferită faţă de cea pe care o aveau despre România şi români.

Cred că ceea ce v-am spus până aici sunt argumente destul de solide în sprijinul ideii pe care încercăm să o punem în practică, cu sprijinul Consiliului Judeţean Maramureş.

C.Ş.: Scopul taberei este, în primul rând, să prezentăm viaţa autentică pe care o mai trăiesc încă locuitorii Maramureşului, atât din punct de vedere al tradiţiilor şi obiceiurilor cât şi din punct de vedere spiritual. De aceea, vom căuta să le prezentăm ceea ce avem deja ca moştenire lăsată de la înaintaşii noştri, dar şi modele vii a ceea ce înseamnă păstrarea şi continuitatea frumoaselor obiceiuri şi tradiţii.

În acest scop, vom încerca ca prin programul stabilit să îmbinăm această prezentare şi cu unele drumeţii, pentru a cunoaşte frumuseţile naturale ale Maramureşului istoric. Se vor vizita monumentele UNESCO, mănăstiri reprezentative, Muzeul Satului din Sighetu Marmaţiei, Cimitirul Vesel din Săpânţa, dar vom merge şi în Munţii Rodnei sau pe Valea Vaserului. Apoi, îi vom duce pe tinerii participanţi la atelierele unor meşteri populari care practică meşteşugul olăritului, al confecţionării costumelor populare şi al covoarelor tradiţionale. Bineînţeles, că în program vor fi cuprinse şi participări la rânduielile bisericeşti, întrucât majoritatea tinerilor participanţi sunt din Parohia românească „Sf. 40 de Mucenici” din Moncalieri-Torino, păstorită de Pr. Marius Floricu, cel care îi va însoţi pe aceştia.   

Rep: Din discuţiile cu românii din Italia, cât de greu le este românilor stabiliţi aici să-şi păstreze tradiţiile, obiceiurile, identitatea?

C.Ş.: Uşor nu este, ţinând cont că trebuie să-ţi desfăşori activitatea şi viaţa de zi cu zi într-un context străin de cel în care te-ai născut şi ai crescut. Însă, instituţia care îi ajută cel mai mult pentru a se putea regăsi în acel context străin este Biserica, fapt pe care l-au înţeles şi cea mai mare parte a românilor. La biserică ei se pot întâlni, loc unde se vorbeşte limba maternă şi unde se organizează activităţi care vizează păstrarea identităţii şi a tradiţiilor româneşti. Cu toate acestea, sunt mulţi tineri care au plecat de mici în ţările străine, iar alţii s-au născut chiar acolo şi întrucât contactul lor cu ţara-mamă este destul de rar, le este mai greu să cunoască şi să înţeleagă autenticul stil românesc de viaţă.

Pe de altă parte, cu toate că din multe puncte de vedere românii plecaţi o duc mai bine, totuşi, pe majoritatea dintre ei îi macină dorul de acasă.

Toate aceste realităţi le cunoaştem şi de aceea considerăm că este oportună această încercare a noastră de a le veni în sprijin.

Rep: De ce credeţi că au românii o imagine proastă în Italia şi în Europa în general?

C.Ş.: În primul rând, au plecat în ţările din Occident foarte mulţi români care sunt de o anumită etnie şi care nu au nimic comun cu românismul autentic, prin stil de viaţă, prin tradiţii. Apoi, au fost şi dintre aceia care nu s-au dus în afara ţării pentru a-şi câştiga în mod cinstit existenţa, fapt care iarăşi a adus serioase prejudicii imaginii românilor.

Din păcate, această tristă realitate a contribuit şi încă mai contribuie la imaginea nefavorabilă a românilor. Prin ceea ce încercăm noi acum se insistă asupra aspectelor de valoare pe care le are neamul nostru românesc, nădăjduind ca şi alte instituţii să se implice în această lucrare, pentru a se putea schimba câte ceva pe seama imaginii românilor. Pentru o mai bună edificare a ceea ce înseamnă România şi românii dorim ca printre tinerii care vor veni să fie şi italieni.

Rep: Ce credeţi că defineşte Maramureşul? Cum aţi descrie unui străin judeţul nostru, pe scurt?

C.Ş.: Constatăm că în fiecare an judeţul nostru este căutat de mii de turişti, care se întorc de unde au venit cu impresii deosebite, dorindu-şi să revină pe aceste meleaguri. Cred că toate acestea se întâmplă pentru că Maramureşul este, pe de o parte, o taină, însă, în acelaşi timp, este capabil a reda însuşirile de bază ale neamului românesc, cum ar fi: seriozitatea, hărnicia, creativitatea, ospitalitatea, dârzenia, toleranţa, puterea de a ierta şi buna cuviinţă ce se împacă de minune cu demnitatea unui popor născut şi crescut în locuri de blândeţe a climei, de mărinimie a solului şi de cumpătare în toate.

Cu alte cuvinte, peste tot găseşti ceva deosebit, portul, cântul şi jocul fiind la mare cinste, mai ales în zilele de duminici şi sărbătoare, ca o dovadă a rezistenţei multiseculare a Maramureşului la tot felul de influenţe, fapt ce ne îndreptăţeşte să credem că tradiţia acestor locuri se va păstra.

Rep.: Ce aţi dori să se schimbe în mentalitatea participanţilor la tabără, după o săptămână petrecută în Maramureş?

C.Ş.: Să fie capabili a realiza că sunt datori a mulţumi lui Dumnezeu pentru că s-au născut români, iar sentimentul de mândrie sfântă să-i responsabilizeze în a transmite mai departe aceste valori autentice ale spiritualităţii neamului nostru românesc.

„Maramureşul este, pe de o parte, o taină, însă, în acelaşi timp, este capabil a reda însuşirile de bază ale neamului românesc, cum ar fi: seriozitatea, hărnicia, creativitatea, ospitalitatea, dârzenia, toleranţa, puterea de a ierta şi buna cuviinţă ce se împacă de minune cu demnitatea unui popor născut şi crescut în locuri de blândeţe a climei, de mărinimie a solului şi de cumpătare în toate”.

Pr. Dr. Cristian Ştefan