• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Vineri , 29 Martie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Vineri , 18 Octombrie , 2019

La o poveste cu un mare prieten al Maramureșului

L-am revăzut săptămâna tre­cută pe Dan, prietenul meu, cu ocazia vizitei sale în oraș, prilejuită de un mi­nunat (și emoționant) eveniment la care am luat parte. Am pretins, mădă­rindu-ne, că suntem fix la fel ca ultimele dăți când ne-am întâlnit, numai că nu e așa: el e mai slab și mai înțe­lept, eu mai gras. Dar, întrucât anali­zele evenimentelor internațio­nale nu țin de greutate, am reușit cu aceeași înțelepciune de pe vremuri să ne contrazicem și apoi împăcăm pe majoritatea temelor, fie că e vorba de kurzi sau politica europeană.

Rândurile de mai jos sunt o discuție despre Brexit, un interviu atipic pe care am avut onoarea să mi-l acorde pe un subiect de maximă actualitate, ce preocupă foarte mulți români.

Dan Pârcălab: Bine ați revenit în Baia Mare. Cum se vede Baia Mare și Maramureșul de la ultima vizită?
Dan Mihalache: Recunosc că am un puternic sentiment de nostalgie față de o zonă de care eu rămân atașat, din punct de vedere sentimental, o zonă în care am investit foarte mult efort, foarte multe zile, foarte multe pro­iecte, unele le-am reușit, altele mai puțin. Am un număr mare de prieteni cu care am rămas în relații foarte apropiate. Nu întâmplător, prima dată când am serbat, în calitate de ambasador, Ziua națională a României la Londra, am dorit ca invitații noștri speciali să fie repre­zentanții județului Maramureș, care au venit cu tra­dițiile, cu obiceiurile, aducând un fel de sentiment maramu­reșean și la Londra. Sigur, e o dinamică a schim­bărilor. Multe lucruri s-au modificat, multe lucruri s-au modificat în sens pozitiv, rămâne un anumit decalaj economic pe care îl resimțeam și când reprezentam Maramureșul în Parlament, și la care, cu diverși colegi, am încercat să lucrăm. E încă mult de lucru pentru cei care vor reprezenta județul fie la nivelul administrației locale, fie la nivelul administrației centrale.

D.P.: În calitate de ambasador, cum se vede Maramureșul, oamenii din Maramureș, studenții din Maramureș?
Dan Mihalache: Sunt foarte mulți moroșeni în Marea Britanie, însă e mai greu un pic de comensurat numeric, să spunem din jumătate de milion de români, cam câți sunt, pornind din această zonă. Însă pot să vă spun că e un rezervor foarte important de forță de muncă, nord-vestul în general și Maramureșul, în special, o forță de muncă care e apre­ciată din punct de vedere al determinării, seriozității, modului în care funcționează. Sunt, la nivelul României, câteva zone care, să spun așa, reprezintă un bazin pentru forța de muncă din diasporă. Iar Maramu­reșul este unul dintre ele. Aici avem și un avantaj destul de important, pe care probabil oamenii nu îl înțeleg, sau în alte zone ale țării nu funcțio­nează cu aceeași intensitate, și anume că relațiile sociale, relațiile de familie în zona Maramureș, Satu Mare, Sălaj, sunt un pic mai consolidate decât în alte zone ale României, și cumva oamenii se trag unul pe celălalt, vin, discută, „uite noi avem loc de muncă aici”… Îmi aduc aminte că la un moment dat am făcut o vizită la unul dintre cei mai mari operatori de cons­trucții din Marea Britanie, o firmă care se numește Conway, care lucrează peste tot în Londra, drumuri, poduri, blocuri și așa mai departe. Și ei îmi spuneau: „Domnule, noi avem la ora asta 250 de muncitori români și ne propunem în 2 ani, indiferent dacă e Brexit sau nu e Brexit, să ajungem la 500 - 600 de muncitori români, pentru că noi suntem foarte mulțumiți de ei”. Repet, o firmă serioasă, toată lumea cu carte de muncă, cu taxele plătite, deci nu era vorba de oameni care să muncească ilegal. Și l-am întrebat pe unul dintre vicepreședinții firmei, care se ocupa de recrutarea de personal: „Bun, și cum faceți? Păi, mă duc la Baia Mare”. Și, curios, apropo de relațiile mele cu Baia Mare: „Aveți o firmă de recrutare cu care lucrați acolo? Nu. Și cum găsiți oameni care să vină încoace? Păi, știți că e simplu, prin rudenii, neamuri, ei vorbesc între ei, se anunță unul pe celălalt”.
Deci ăsta este un element de observație sociologică foarte interesant, care probabil că diferențiază cumva zona aceasta de alte zone ale Românei. Nu vreau acum să spun nume de județe, dar nu ai același grad de intensitate, nici același tip de relație socială, oamenii sunt foarte harnici, silitori și apreciați ca atare de către angajator.
Apropo de observații sociologice, există aici un paradox: românii noștri sunt leneși în țară. E interesant! Dar când merg în exterior și știu că pot să câștige bani și să-și îmbunătățească nivelul de trai, calitatea vieții, mun­cesc la orice oră din zi și din noapte, la cel mai înalt nivel.

D.P.: Poate să fie și o problemă din punct de vedere al antreprenorilor români?
Dan Mihalache: Bun. Acum, dacă ne uităm strict la media și la salariul mediu pe economie și la banii pe care pot să îi câștige în România, nu nea­pă­rat există vreo problemă specială. Pentru că trebuie să recunoaștem că în ultimii 20 de ani câștigul salarial se apropie încet-încet de standardele europene, chiar dacă, desigur, există decalaje care țin și de nivelul istoric de dezvoltare industrial-economic. Cred că e mai degrabă vorba despre o problemă legată de calitatea vieții. Pentru că degeaba câștigi bine și îți cumperi o mașină scumpă dacă îți zboară roata de la mașină pentru că drumurile sunt prost făcute. Degeaba câștigi bine dacă la spital riști să mergi sănătos și să pleci cu un stafilococ. Sau, în ceea ce privește sistemul de învățământ: degeaba tu ai anumite resurse când sistemul de învățământ nu răspunde nevoilor copiilor tăi. Eu cred că o problemă critică la ora asta, apropos de lozinca foarte comună în rândul politicienilor români - În­toarceți-vă acasă că vă dăm start-up, vă dăm facilități - nu e legată strict de business sau de nivelul veniturilor, ci e legată de un climat general care ține foarte mult de calitatea vieții, care înseamnă și drumuri, educație, sănă­tate, acces la servicii publice, și func­ționarea adminis­trației, debirocratizare și așa mai departe. După părerea mea, aici ar trebui o guvernare să regleze mai fin lucrurile. Sau cumva să schimbe prioritățile, pentru că doar simpla enunțare a ideii „Români, veniți înapoi că va fi bine și la vară cald” nu e suficient.

D.P.: Pomeneați de Brexit. Care sunt cele mai importante elemente pe care trebuie să le știe românii de aici, și evident, cum ziceați de poveștile lor pe Facebook sau pe telefon, românii care sunt în Marea Britanie?
Dan Mihalache: Eu vreau și cu ocazia acestui interviu să fac un apel la toți cei care trăiesc în Marea Britanie și la rudele lor de aici, la a trata foarte calm acest fenomen al Brexitului, pe care noi nu avem până la urmă cum să-l influențăm, e voința suverană exprimată prin referendum de britanici. Dar ceea ce trebuie să știe românii e, în primul rând, să nu ia neapărat drept realitate orice fel de declarație mai inflamată și care e făcută și din rațiuni de politică internă britanică. Că există și tentația asta de a face tot felul de afirmații și după aia, sigur, comunitățile reacționează, există nervozitate și îngrijorare în rândul comunităților.
Primul lucru: nu va fi nevoie de vize. Pentru că mulți mă întreabă: bun, mergem de Paști sau de Crăciun în România și dacă vrem să venim înapoi trebuie să ne luăm vize. Nu va fi nevoie de vize!
Al doilea lucru: se va călători până la sfârșitul anului 2021 cu documentele de identitate care sunt în vigoare, res­pectiv buletinul de identitate, folosit și acum în spațiul intracomunitar, sau pașaportul pentru cine are pașaport. E și aici o problemă, noi avem un asalt la Ambasadă, de eliberare de pașa­poarte. Gândiți-vă că au fost zile în care am avut 400 de cereri de elibe­rare de pașapoarte pe zi. Într-o singură zi! Ceea ce din punct de vedere organizatoric este extrem de greu gestionabil. Are urgentă nevoie? Sigur, e primul lucru pe care îl sprijinim, îl rezolvăm. Dar frenezia asta a elibe­rării de pașapoarte ar trebui manage­riată cu luciditate.
În al treilea rând: pentru cei care do­resc să continue să trăiască, lucreze, studieze în Marea Britanie există o legislație specială care deja se aplică, care vizează obținerea așa-numitelor statusuri de settled, încerc să traduc lucrurile astea pentru publicul GAZETEI, la care pot aplica cei care au o vechime mai mare de 5 ani în Marea Britanie, sau pre-settled care privește pe cei care au o vechime mai mică de 5 ani. Deci, dintre o zi și 5 ani, până la data la care Brexitul va deveni efectiv. După care, probabil, se vor aplica alte reglementări în ceea ce privește piața forței de muncă. Un sistem despre care se spune că e ins­pirat de sistemul australian de vize de muncă și care o să conțină un anumit punctaj, în funcție de calificare, domeniu, gradul de cunoaștere a limbii engleze.
Dar până atunci mai e. Deocamdată trăim sub acest regim de pre-settled și de settled. Haideți să simplific cumva: să zicem un permis de rezident sau pre-rezident, ca să înțeleagă oamenii despre ce este vorba. Eu îi încurajez pe toți să acceseze site-ul, pentru că există o autoritate britanică unde ei se pot înscrie. Pot să găsească linkul către ei pe pagina de web a Ambasadei României. O să facem și o campanie de publicitate. Deși eu vă spun cu mare satisfacție, am aflat o cifră alaltăieri, pot să v-o dau și dumneavoastră, deja 280 de mii de români care trăiesc și muncesc în Marea Britanie au aplicat pentru unul din cele două statusuri. Deci nu stăm foarte rău – o creștere dintre sfârșitul lunii august și sfârșitul lunii septembrie de 100 de mii de aplicații pentru acest status. Dar vreau să folosesc această oportunitate și pentru a-i îndemna pe restul, care n-au apucat încă să aplice, să facă acest lucru, punându-și în același timp în ordine toate hârtiile care țin de relația lor cu autoritățile britanice, fie că e vorba despre sistemul național de sănătate, de fisc, de alte feluri de înregistrare.

D.P.: Ce adresă are site-ul
Ambasadei din România?
Dan Mihalache: Pot să-l consulte
pe londra.mae.ro sau pe ambasada-romaniei.co.uk., ambele site-uri au aces­te informații. Repet, o să încer­căm să le diseminăm în următoarea lună și prin căi tradiționale, presă, tv, broșuri, o să avem o discuție cu diverși parteneri de transport, linii aeriene, sau autobuze care vin și transportă în Marea Britanie. O să încercăm să facem și acest lucru, dar până la urmă și oamenii trebuie să înțeleagă că este o răspundere indi­viduală în care Statul român poate să ajute prin informații, dar nu poate să se substituie colectiv acțiunii fiecărui cetățean în parte sau familiei lui.
Însă nu văd atât de dramatice lucrurile în perspectivă. Apelul meu e la calm. Putem să facem și o analiză prospectivă. Probabil că tema asta a forței de muncă, a emigranților, în timp, după ce va trece această agitație cu Brexitul, se va relaxa, probabil, chiar sub presiunea diverselor segmente ale societății – economie, finanțe, universități (care sunt o foarte mare industrie, între ghilimele, în Marea Britanie), pentru că ei au nevoie. E nevoie de muncitori din România, e nevoie de studenți din România. E o comunitate adaptată societății britanice și din punct de vedere al comunicării, al cunoașterii limbii. Eu simt peste tot pe unde am călătorit în ultimii 3 ani, de când sunt ambasador, că până la urmă lumea valorizează foarte mult muncitorii români, medicii români, profesorii români, asistentele medicale care vin din România, și oamenii care lucrează în HoReCa, în hoteluri, restaurante, catering. Nu cred că există restaurant din Londra sau hotel să nu dai de cel puțin 1 - 2 români, dacă nu chiar mai mulți.
Nu aș vrea să trăim cu acest sentiment de culpă, inferioritate, că vezi-Doamne ce favor ne fac nouă bri­ta­nicii pentru că ne primesc să lu­crăm acolo. Până la urmă, e un drum firesc, cu 2 sensuri, cu un dublu câș­tig, oameni de aici care merg acolo pentru a trăi mai bine, pentru a câștiga mai bine, și o nevoie care va răspunde unei necesități, care e cât se poate de reală, a societății britanice. Sigur că asta are și consecințe negative, e o criză de forță de muncă în România, dar, mă rog, trăim într-o lume globalizată, în care lumea cir­culă, caută totdeauna noi oportunități, și până la urmă trebuie să acceptăm că asta este lumea în care trăim.

D.P.: Ziceați de studenți. În România există credința că studenții din Marea Britanie sunt niște studenți foarte buni. V-ați întâlnit cu ei?
Dan Mihalache: Perfect adevărat. Sunt foarte apreciați, mulți dintre ei rămân chiar după aceea în univer­sitățile de acolo, sunt copii care câști­gă concursuri extrem de prestigioase la universități. Și eu aș mai adăuga un element care e important: învățămân­tul superior din Marea Britanie nu doar că este foarte performant, dar, în același timp, din punct de vedere financiar, este accesibil oricărui copil dintr-o familie cu venituri medii, din România. De exemplu: în SUA, Elveția, costurile studiilor superioare sunt de câteva ori mai mari, dar Marea Britanie rămâne o destinație performantă și accesibilă. Și pe această cale aș vrea să spun tuturor celor care se mai gândesc încă, în pofida Brexitului, să facă studii în Marea Britanie, că pentru anii universitari 2019-2020 și 2020-2021, cel puțin, condițiile de sprijin financiar și de acces vor rămâne neschimbate. Părerea mea este că neschimbate vor rămâne și după pentru că, repet, există și un interes al universităților pentru a avea studenți din Europa, în general, și din România, în special.

D.P.: Citeam niște analize legate de românii care merg în Marea Britanie ca un fel de nou val, care merg și deschid start-up-uri, ori lucrează în IT, Londra fiind azi un centru mondial al start-up-urilor.
Dan Mihalache: Este. Sunt și foarte multe oportunități. Londra este un centru global, una dintre capitalele importante ale industriei, finanțelor mondiale, IT și nu numai. Vom vedea ce se va întâmpla după Brexit și cum va influența Brexitul statutul global al Londrei. Dar sunt foarte mulți oameni care au făcut cariere extrem de frumoase acolo sau care au deschis afaceri de un real succes. Singurul meu regret pe care îl am ca și ambasador este că deși îi caut cu lumânarea, ca să spun așa, datorită faptului că ei câștigă bani, au joburile lor, nu stau suficient de aproape de activitățile noastre culturale, la Ambasadă sau la Institutul Cultural Român. La un moment dat îmi imagi­nam tot felul de sisteme de a grupa dialogurile pe anumite zone de interes comun: medicii, IT-iștii, studen­ții, pentru că la un moment dat, dacă îi amesteci pe toți, oamenii pleacă cu un anumit sentiment de insatisfacție.

D.P.: Întrucât cunoașteți foarte bine GAZETA de Maramureș, o mai citiți așa, din când în când?
Dan Mihalache: Regret că datorită calității mele diplomatice, în ultimii ani, am pierdut pariul pe care l-am pus noi doi odată, și anume că voi scrie săptămânal un editorial. Pariu pe care l-am câștigat, în ciuda dubii­lor pe care le aveai legate de capacitatea mea de disciplină, de a scrie o rubrică săptămânală. Mie îmi pare foarte bine că GAZETA de Mara­mureș a rămas un săptămânal de rafinament și atitudine, că rămâne același ziar de certă calitate, într-o lume care se schimbă cu foarte mare viteză, în care fake news-ul devine nu o excepție ci, mai degrabă, o regulă, în care breaking news-ul se naște din te miri ce. Păstrarea acestor standarde profesionale și de calitate cred că e un bun câștigat până la urmă pentru presa românească și pentru județul Maramureș, și vă felicit încă o dată. Eu mă consider sentimental un membru al echipei GAZETA de Mara­mureș. Și când voi rămâne șomer, voi veni și voi bate la ușă să mai scriu și eu ceva (râde).

D.P.: Cu siguranță veți avea colțul pentru editorial pregătit și rezervat. Mulțumesc pentru interviu și succes în activitate, mă gândesc că acum cu Brexitul și cu toate celelalte, chiar aveți multă nevoie.

 

 

„Mie îmi pare foarte bine că GAZETA de Mara­mureș a rămas un săptămânal de rafinament și atitudine, că rămâne același ziar de certă calitate, într-o lume care se schimbă cu foarte mare viteză, în care fake news-ul devine nu o excepție ci, mai degrabă, o regulă”.
Dan Mihalache

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.