INTERVIU - Valentin Muste, un lord al penelului

Savarsitorul de vrajitorii

“Fidel configuratiilor care i-au individualizat Implinirile picturale”, “Nu poate cadea in manierism”, “Tipul de cercetare a realitatii duce la descompunerea unor Intelesuri adanci”. Dupa ecourile criticilor din prapastia enigmatica a pictorului Valentin Muste, pretioase, pompoase, pretentioase, elitiste, reale dar neinteligibile pentru omul caruia i se adreseaza, ziaristul se margineste fara umilinta sa considere ca opera maestrului baimarean poate fi concisa in: “Priviti, restul e de prisos”. “Doamne, Dumnezeule Mare, fa o minune si determina-l pe pictorul de elita care este Valentin Muste sa fie de acord sa vorbeasca despre el asa cum vorbeste despre pasiunea sa infinita pentru pictura!” Marturisesc ca asta e rugaciunea pe care ar trebui sa o faca orice jurnalist care vrea o “intalnire reusita” cu pictorul care refuza interviurile din prea multa dragoste pentru arta. “Eu ma exprim prin culoare, domnule, nu prin cuvinte. Cuvintele sunt pentru artstii vorbei.” Explicatia acestui pictor cu alura de vanator britanic (gentleman in toata fiinta lui), te indarjeste sau te descurajeaza. GAZETA a ales prima varianta si va ofera rezultatul ei. Doamnelor si domnilor, in premiera: Valentin Muste.

Pictorul Valentin Muste s-a nascut la 18 septembrie 1954 in Coroieni, judetul Maramures. A absolvit in 1973 Institutul de arte plastice “Ion Andreescu” din Cluj, la specialitatea pictura. Debutul expozitional a avut loc cand artistul era doar un adolescent de 19 ani, dar unul dornic de a cuceri prin modul in care exprima ceea ce altii nici macar nu vedeau. Prezent in numeroase expozitii din Romania, Ungaria, Ucraina, Polonia si Germania, Muste este membru al Uniunii Artistilor Plastici, filiala din Baia Mare, oras in care s-a stabilit dupa absolvirea institutului. Figureaza in numeroase si prestigioase colectii din Romania, Germania, Olanda, Belgia, Anglia, Grecia, Franta, Israel si Canada. Pictorul care a decorat prin arta sa peste 15 biserici ortodoxe si catolice din Romania, a acceptat sa acorde GAZETEI primul interviu din viata sa.

Reporter: Ati avut vreo tema care v-a urmarit obsesiv de-a lungul carierei?
Valentin Muste: Eu consider ca stam la taifas, altminteri ar trebui sa spun ca acest dialog este primul interviu pe care l-am acceptat. Credinta mea este ca pictorul “opereaza” cu metafora vizuala si verbul trebuie lasat in seama artistilor cuvantului. Referitor la intrebare, recunosc ca ma preocupa tema “Regelui Nebun”. De douazeci de ani reiau aceasta idee si de fiecare data imi pare un subiect inedit, desi e o tema care a fost tratata de multi si ilustri inaintasi. De asemenea, imi place foarte mult tema oglinzii si oglindirii.
Rep.: Se ocupa cineva de promovarea operei dumneavoastra?
V.M.: Deocamdata nimeni. Astept un manager iscusit.
Rep.: Un artist plastic poate schimba esential optica lumii fata de clipa prezenta?
V.M.: Eu cred ca arta se adreseaza unei elite care este capabila sa o inteleaga. Acest segment al iubitorilor de arta, capabili de exaltare, reusesc sa ignore clipa ingrata.
Rep.: De ce marii artisti romani sunt apreciati in propria lor tara doar dupa ce primesc “girul Occidentului”?
V.M.: Imi voi permite sa raspund cu o intrebare. De ce nimeni nu-i prooroc in tara sa?
Rep.: Pictati pentru oameni sau pentru sufletul dumneavoastra?
V.M.: Cunosc colegi care afirma ca lucreaza pentru propriul suflet. Cred ca incearca o amagire pentru ca satisfactia implinirii nu poate veni decat in si prin sentimentele pe care le-ai trezit in sufletul semenilor.
Rep.: Cariera unor artisti poate fi impartita in perioade bine definite din punct de vedere cromatic. Ati avut astfel de perioade?
V.M.: Sunt un om statornic si ma straduiesc sa raman un slujitor onest si sincer pe acest taram.
Rep.: Aveti vreo fiinta care va inspira, vreo muza?
V.M.: Sigur. Muza pictorului Valentin Muste este sotia sa.
Rep.: Ce faceti cand nu pictati?
V.M.: Visez. Cand nu pictez, e cel mai placut mod de a-mi petrece clipele.
Rep.: Credeti cu ardoare in ceva?
V.M.: In Dumnezeu.
Rep.: Cea mai mare dezamagire?
V.M.: Secolul in care m-am nascut.
Rep.: Cea mai mare implinire?
V.M.: Fara nici cea mai mica indoiala, familia mea.
Rep.: Cel mai important succes?
V.M.: Mi se pare ca adevaratul succes este cel care se cladeste greu, in timp.
Rep.: Puteti sa nominalizati o intamplare din copilarie care v-a marcat?
V.M.: Nu pot povesti o astfel de intamplare, dar pot sa va ajut sa o vizualizati. Imaginati-va un sat pitoresc, ascuns Intre colinele Tarii Lapusului. Un sat care traieste seri lungi la lumina lampii de petrol, lumina la care femei invesmantate in straie de canepa, torc, deapana, urzesc si sporovaiesc. Cand femeile ostenesc, lumina lampii se stinge pentru ca-i “prea scump petrolul” si, negresit, trebuie sa inceteze si pruncul care, mazgalind, avea senzatia ca savarseste o vrajitorie...
Rep.: Exceptand pictura, ce forme de arta apreciati?
V.M.: Ma intereseaza, mai mult, ma incita toate formele pe care le imbraca arta. Iubesc cu ardoare muzica, mai ales cea preclasica.
Rep.: Adresati-va o Intrebare la care v-ati dori sa raspundeti.
V.M.: Ai vreun hobby?
Rep.: Si aveti?
V.M.: Da, lucrurile de arta pe care le colectionez cu sarg si care, impropriu, se numesc antichitati.

Optiuni si argumente Valentin Muste
Rep.: Pablo Picasso sau Michelangelo Buonarotti?
V.M.: Picasso e un artist ardent, un cautator. Michelangelo e un sculptor fabulos si un excelent desenator, dar Imi este mai aproape de suflet.
Rep.: Arta greaca sau cea romana?
V.M.: Si arta greaca, si cea romana. E greu, imposibil sa decid daca una e deasupra celeilalte. Nu se pot compara, asa cum nu se pot nici diferentia, ambele sunt fabuloase.
Rep.: Stefan Luchian sau Nicolae Grigorescu?
V.M.: Grigorescu e cel pe care-l prefer, dar si Luchian e un mare pictor al Romaniei, incontestabil.
Rep.: Natura moarta, peisaj sau portret?
V.M.: Tema portretului este una vasta si dificila, pentru ca riscul de a ramane un simplu executant dispare numai atunci cand reusesti sa surprinzi un suflet, o minte, o vointa... Ma preocupa in aceeasi masura si “natura tacuta”, ma laud ca eu am denumit-o astfel.
Rep.: Talent sau inspiratie?
V.M.: Ambele. Sunt “gemenele” reusitei.
Rep.: Ion Iliescu sau Emil Constantinescu?
V.M.: Of, of, of...

Catalin VISCHI