Interviu cu Moş Crăciun!

Reporter: Care este numele conspirativ al lui Moş Crăciun?

Moş Crăciun: Victor Muşeţeanu, în februarie împlinesc 58 de ani.

Rep: Cum aţi devenit Moş Crăciun?

M.C.: Lucrurile care mi se întâmplă întotdeauna sunt unice. Acum doi ani am fost bolnav şi nu am ieşit din casă, şi nici nu m-am bărbierit. Şi când în sfârşit am zis că sunt ok, am vrut să mă bărbieresc şi atunci am realizat că am barba albă. Iniţial am exclamat: vai, uite, am îmbătrânit, eu care credeam că nu o să îmbătrânesc niciodată! Dar apoi a urlat optimismul în mine şi am zis că în orice lucru rău este şi ceva bun, şi aşa am devenit Moş Crăciun. Acum, de exemplu îmi cresc barba din septembrie tocmai pentru luna decembrie, când sunt Moş Crăciun pe taxi şi în diferite ocazii.

Rep: Ce traseu profesional aţi avut?

M.C.: Am fost actor vreo 10 ani la Teatrul Municipal Baia Mare, înainte de asta am activat în Grupul de satiră şi umor al Centrului Studenţesc Baia Mare „Satiricon”, cu care am luat mai multe premii la nivel naţional. Am lucrat şi în radio şi în televiziune şi având programul foarte încărcat am renunţat la teatru. Apoi am avut o agenţie de publicitate, după care am fost la Bucureşti la Radio România, şi de acolo am plecat în Statele Unite. Am revenit în radio, apoi am lucrat la un studio de înregistrări din Timişoara, şi am plecat în Italia 4 ani. Am revenit şi pentru că nu puteam sta degeaba am devenit taximetrist.

Rep: Primul rol de Moş Crăciun?

M.C.: Am mai fost Moş Crăciun, dar nu cu atâta dedicaţie. În 2012 am avut episodul cu barba albă şi din decembrie 2012 mi-am intrat serios în rol. Sigur că m-a ajutat experienţa din teatru şi mass-media. Secretul este în primul rând să iubeşti copiii. Şi e imposibil să nu-ţi placă bucuria pe care o vezi pe faţa lor atunci când îl văd pe Moşul, şi mai atunci când văd un Moş cu barbă naturală. Am fost la Dumbrăviţa zilele trecute la toate instituţiile de învăţământ, chemat de Compania UACE, şi m-au tras câţiva de barbă de am crezut că urc pe pereţi. Dar asta este bucuria lor şi asta îmi dă o împlinire extraordinară.

Rep: Care a fost cea mai frumoasă dorinţă pe care aţi auzit-o?

M.C.: Unul dintre copiii de grădiniţă din Dumbrăviţa mi-a spus „Moşule mai stai un pic să merg până acasă după surioara mea, că este bolnavă şi cel mai mult îmi doresc să îi dai şi ei ceva. Vreau să fie şi surioara mea cu mine acum”. M-am topit! La o şcoală au ieşit copiii pe hol şi într-o clasă stătea un copil cu probleme la picioruşe, cu privirea în pământ. M-am dus la el, era singur în clasă şi când i-am văzut bucuria şi faptul că a început să râdă, mi-au dat lacrimile.

Rep: Întâmplări atipice şi replici amuzante de care aţi avut parte?

M.C.: Anul trecut când am fost la şcolile din Dumbrăviţa, exact când am ajuns acolo şi am sunat din clopoţel a început să ningă. Au rămas copiii absolut înmărmuriţi. A fost ceva extraordinar! Alte momente atipice? Mi se întâmplă frecvent ca la poza de grup să fiu pişcat de fund, în special de fetele mai mari din şcoli. Povestea mea la Dumbrăviţa a fost că am venit cu avionul, că mi s-a stricat şi m-am oprit la fabrica de avioane şi până îmi repară ei avionul eu am venit cu cadouri. La care unul dintre copii zice: şi ai aterizat cu avionul acolo unde lucrează mama? Minţi! Nu te cred! Pentru că acolo nu este teren de aterizare.

De foarte multe ori urcă lume la mine în maşina de taxi doar pentru că sunt Moş Crăciun. Mi-am pus pe facebook poza cu taxiul Moşului şi primesc telefoane din ţară pentru că lumea vrea să vorbească cu Moşul, iar în ocazii de genul acesta îmi amintesc de emisiunile interactive din radio.

Am parte şi de întrebări complicate din partea copiilor. De exemplu: „dar tu când vii în noaptea de Crăciun intri pe horn?”. Zic, „de obicei, da”. La care copilul răspunde „dar noi nu avem horn! Şi atunci pe unde vii?”. Zic: vin pe ţeava de la calorifer. „Nu te cred! Pentru că e prea subţire!”. Deci, când se apucă cei mici să-şi pună imaginaţia la lucru, trebuie să dai în mintea lor.

Rep: Recordul de copii pe care i-aţi făcut fericiţi într-o zi?

M.C.: Au fost toate şcolile din Dumbrăviţa, anul trecut au fost 850 de copii la Spital, şi numărul cel mai mare este la Consiliul Judeţean unde voi sta şi anul acesta de dimineaţa până când vin toţi pe la mine. După o zi de împărţit cadouri simt că am slăbit două kilograme, pentru că în şcoli este cald şi pelerina este destul de groasă. Dar bucuria pe care o ai după ce mergi la atâţia copii nu se poate descrie în cuvinte.

Rep: Ce dorinţe are Moş Crăciun?

M.C.: Aş vrea să trăiesc într-o ţară normală. Şi îmi doresc să se termine perioada asta în care soţia mea este în străinătate, pentru că iar nu ne facem sărbătorile împreună. Are contract în Italia până anul viitor. Abia aştept să vină înapoi.

Rep: Cel mai emoţionant cadou pe care l-aţi dat?

M.C.: Judec emoţia după reacţiile pe care le au copiii. Cel mai emoţionat copil pe care l-am văzut avea vreo 7 ani. M-am dus la cineva acasă şi, când am intrat cu desaga, erau o mulţime de machete cu diferite modele de Ferrari. Am scos o cutiuţă şi i-am dat-o băieţelului şi, când a văzut că era un model de Ferrari, efectiv nu a mai avut aer. Am crezut că i se face rău şi cade, atât de mare pasiune avea pentru Ferrari. Un copil atât de emoţionat când a primit un cadou eu încă nu am mai văzut.

Rep: Cum îi abordaţi, că unii copii au trac să se apropie de Moş?

M.C.: Când sunt mai mulţi copii, intru şi spun „bună ziua”. Ei răspund mai timid, la care eu fac pe surdul de vreo două-trei ori, iar după ce îşi dau drumul şi strigă cât îi ţine gura, le piere orice urmă de emoţie. Apoi îmi spun poezii, îi provoc să îmi cânte etc. Le place să fii blând, glumeţ şi să stai de vorbă cu ei.

Rep: Un mesaj pentru Sărbătorile de Crăciun?

M.C.: Numai bucurie şi sănătate, şi să ţină minte toţi că această Sărbătoare a Crăciunului este în primul rând o sărbătoare a familiei. Lăsând deoparte aspectele de religie şi tradiţii, este o sărbătoare a familiei, o sărbătoare în care familia trebuie să treacă peste tot ce-i rău şi să se bucure unul de altul! Le doresc tuturor să se bucure de familiile lor! Sărbători fericite!

„Secretul este în primul rând să iubeşti copiii. Şi e imposibil să nu-ţi placă bucuria pe care o vezi pe faţa lor atunci când îl văd pe Moşul, şi mai atunci când văd un Moş cu barbă naturală. Am fost la Dumbrăviţa zilele trecute la toate instituţiile de învăţământ, chemat de Compania UACE, şi m-au tras câţiva de barbă de am crezut că urc pe pereţi. Dar asta este bucuria lor şi asta îmi dă o împlinire extraordinară”.