• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Joi , 15 Noiembrie 2018

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 27 Iulie , 2009

In preambulul unei expozitii

* Publicul doritor sa viziteze Muzeul Judetean de Arta «Centrul Artistic Baia Mare» va fi binevenit incepand de vineri 31 iulie, odata cu redeschiderea partiala prin circuitul expozitiilor temporare. Redeschiderea, se constituie intr-un eveniment important mai cu seama pentru publicul din Baia Mare, din tara si din afara hotarelor tarii, uniti prin iubirea fata de frumusetile operelor de arta aflate in colectiile muzeului. Din cele doua expozitii pe care le oferim acum, cea consacrata “Achizitiilor si donatiilor 2007-2008” are o semnificatie cu totul speciala. Pe de o parte aceasta reprezinta o noutate in istoria recenta a politicii expozitionale promovate public de muzeul artei baimarene. Ea aduce pe simeze 75 de piese, remarcabile ca valoare si semnificatie, dintr-o serie de peste 220 de lucrari nou achizitionate si obtinute prin donatii, in cei doi ani. In sens cantitativ, semnificatia acestei “recolte” achizitionale poate fi corect evaluata numai prin comparatie cu “seceta” inregistrata in ultimele trei decenii! Daca mai adaugam si valorile de inventar – 496.641 lei reprezentand achizitiile efectuate din alocatiile bugetare investite de Consiliul Judetean Maramures, patronul muzeului, respectiv cele 284.148 lei reprezentand valoarea lucrarilor atrase sub forma de donatii, in special de la artisti contemporani – publicul poate sa-si formeze o imagine coerenta asupra eforturilor de imbogatire a patrimoniului muzeal tezaurizat in beneficiul publicului si al memoriei cultural-istorice privitoare la arta baimareana. Pe de alta parte, in sens calitativ, trebuie subliniat ca aceasta campanie dinamica de imbogatire a patrimoniului muzeal s-a petrecut in conformitate cu prioritatile fixate prin planul managerial al institutiei: 1) recuperarea larga a artistilor si productiei lor din perioada interbelica; 2) reprezentarea mai consistenta a perioadei “Scolii Hollsy”; 3) mai nuantata surprindere a creatiei contemporane din perioada 1955 – 1975. Expozitia “Achizitii si donatii 2007 - 2008” ofera publicului o minisinteza a istoriei artei baimarene, de la lucrarea de Scoala Hollsy realizata de Leo Kober (probabil) in 1898 la Baia Mare, la lucrari datate dupa anul 2000, trecand prin cateva repere fixate de autentice capodopere ale picturii precum Violonistul lui Bla I. Grnwald (1905 ?), Ciobanasul lui Arthur Verona (1913), Nudul lui Ipolit Strambu (1920), Amintirea baimareana a lui Alexandru Phoebus (1920), Peisajul baimarean realizat de Gza Kdr (1919), Portret de femeie pictat de Traian Biltiu Dancus (1925), Natura statica de Paul Miracovici (probabil 1932), Nudul realizat de Valer Ferenczi (probabil prin 1920) si atatea alte lucrari interesante pe care publicul este invitat sa le descopere. Mai merita mentionat si faptul ca muzeul baimarean de arta este printre primele institutii de profil care a facut achizitii din strainatate pentru a “repatria” lucrari realizate la Baia Mare. Arthur Garguromin Verona (n. - d. ), Ciobanas Anii 1896- il gasesc pe Verona alaturi de Simon Hollsy, la Baia Mare, iar in participa la , la Salonul Oficial unde obtine Mentiunea juriului. In 1899, pleaca la Paris, pentru a urma cursurile Academiei Julian, unde ii are ca si profesori pe J.P. Laurens si Bougureau. Expune lucrarile sale la Expozitia internationala de la Paris in 1899 si 1900. Intors in tara, expune la expozitia artistilor in viata. Participa in 1901 la constituirea Societatii ca fondator al ei. In 1903, atelierul lui din Piata Victoriei este mistuit de un incediu, iar o mare parte a lucrarilor sunt distruse; totusi este prezent cu peste 12 lucrari la Expozitia "Tinerimii artistice", expune si la Atena si Mnchen. Este premiat la Salonul Oficial, in 1906, iar un an mai tarziu, in 1907, participa la a V-a expozitie a societatii "Tinerimea artistica". In acelasi an realizeaza lucrarea de arta monumentala "Cosasii". La 7 iulie este distins prin decret regal cu Medalia Bene Merenti Clasa I. In urma participarilor la Salonul de pictura de la Mnchen, in 1910, 1912 si 1913 este distins de trei ori cu Medalia de Aur. Este distins cu Ordinul "Steaua Romaniei". In 1924 participa la a XXIII-a Bienala de la Venetia cu 7 lucrari. Devine membru al ordinului Steaua Rosie si este numit cavaler onorific "Pentru Merit"; i se confera, de asemenea, ordinul "Meritul Cultural" in grad de Cavaler Clasa I. In anul 1935, un incediu ii distruge pentru a doua oara atelierul, impreuna cu peste 100 de lucrari. Totusi, participa la Expozitia de la Bruxelles. Reintors in tara, Casa regala ii ofera comanda pentru pictura tavanului deasupra Scarii Voievozilor din Palatul Regal, realizand fresca intitulata "Apoteoza". In 1940 devine profesor la Scoala superioara de pictura si sculptura bisericeasca de pe langa Arhiepiscopia Bucuresti. Participa la Salonul Oficial de toamna din 1942, iar in anul urmator, prin decizie ministeriala devine Membru al Corpului Artistilor Plastici. Se stinge din viata la 29 martie 1946, suferind si uitat, la Bucuresti. Lucrarea lui Verona Ciobanasul din 1913, achizitionata de catre Muzeul Judetean de Arta «Centrul Artistic Baia Mare», ne dezvaluie in parte virtuozitatea unui mare maestru. Tematica de sorginte semanatorista cu origini in cea grigoresciana plaseaza antropomorful in peisaj, dominanta cromatica a verdelui putand fi suspectata de influenta pe care si-a asumat-o la Baia Mare. La fel ca in lucrarea Calaret in peisaj, aflata in colectiile muzeului, suprapunerile de culoare creeaza iluzia spatiala a frunzisului, oferind o plasticitate aparte. Astfel, pictorul rezolva eclerajul si in acelasi timp, vibratia pastei picturale sugereaza nestatornicia elementului natural. Spontaneitatea prezenta in registrul superior, dar si in cel inferior, unde pictorul rezolva cu aceeasi prospetime motivele antropomorf si zoomorf, isi are radacinile in subiectivismul impresionist. Impastarile fac obiectul unui mod particular de transpunere a emotiei pictorului in fata naturii. Simpatia pentru o anumita patura sociala, la moda in vreme, slujind dezideratului de emancipare sociala, nu-l forteaza spre o reprezentare idilica, ci mai degraba, spre o atitudine de tip realist, spre o impartialitate frusta. Intalnim aceleasi preferinte redate cu aceeasi atitudine si in celelelte lucrari aflate in colectiile Muzeului Judetean de Arta «Centrul Artistic Baia Mare»: Taran pranzind si La seceris. Leo KOBER, Femeie (studiu), 1898 Dintre achizitiile facute in 2007-2008, acest studiu este una dintre cele mai pretioase piese intrate in patrimoniul Muzeului Judetean de Arta «Centrul Artistic Baia Mare». Lucrarea ilustreaza la modul exemplar esenta procedeelor si regulilor de filosofie a pedagogiei artistice pe care Simon Hollsy le-a intrebuintat cu studentii Scolii sale private in colonizarile baimarene dintre 1896 si 1901. Studiul monotonal (siena arsa), in tehnica uleiului pe panza, va fi reprezentat o provocare majora pentru emulul care se vedea pus in situatia de a conjuga rigorile desenului grafic cu modelarea picturala a volumetriei anatomice, vestimentatie, portretului caracterologic si a intregului spatiu plastic printr-un instrumentar cromatic restrans la maximum: contrastul/fuziunea a doar doua culori – albul (suprafetei grunduite) si laviul valorat in „sepia” (siena arsa) in suprafata propriu-zis picata. La provocarea impusa de mentorul Hollsy, pe atunci tanarul Leo Kober (22 de ani) a oferit remarcabilul raspuns pe care il ilustreaza acest studiu: constructie compozitionala solida dar rafinata, capacitate impresionanta de modelare picturala a formelor si suprafetelor picturale, si inainte de toate, desavarsita stapanire a instrumentelor desenului prin linii/tuse de culoare. Nemeritat de putin cunoscut si receptat astazi, artistul este de fapt un personaj emblematic pentru spiritul internationalizat al mediului artistic baimarean din vremea pionieratului epocii Hollsy. Evreu austriac nacut in metropola ceha Brno, s-a format in Mnchenul bavarez si in Baia Mare extra-transilvana, a activat o vreme in Budapesta ungara, dupa care s-a naturalizat in S.U.A., acolo unde si-a construit o cariera de varf pe care abia azi incepem sa o deslusim mai clar: grafician si publicist la celebrul periodic interbelic Sunday World, profesor de desen si autor al unui celebru portret al lui Abraham Lincoln – folosit de Trezoreria americana in designul uneia dintre mult ravnitele bancnote „US Dollars”! Ipolit STRAMBU, Nud pe divan Lucrarea Nud pe divan, realizare stalucita a cunoscutului pictor Ipolit Strambu, este o adevarata “lectie de pictura”. Compozitia prezinta imaginea unui nud feminin intr-o ipostaza relaxata, pozitionat aproape orizontal, care se sprijina cu partea superioara a trupului pe marginea divanului, ipostaza ce-i confera pictorului prilejul structurarii compozitiei pe un traseu sinuos care se citeste de la stanga la dreapta si care strabate intreaga lungime a tabloului. Suprafata pe care sta personajul feminin este aproape alba, unde lumina se desfasoara in voie, suprafata usoara in comparatie cu tonalitatile inchise, situate in partea superioara a tabloului. Pictorul rastoarna astfel conventionalul care ne spune ca „greul” se aseaza la baza inferioara a tabloului, iar „usorul”, in partea superioara. Acolo, in fundal, adica in jumatatea superioara se distinge imaginea, foarte frumos pictata, a unei scoarte populare care inchide, in mod fericit, spatiul pictural al tabloului. Pictorul nu acorda prea mare importanta detaliilor, fiind mai degraba preocupat de imaginea de ansamblu si de atmosfera generata de voluptatile cromatice si de raporturile valorice care dau adancime spatiului pictural. In planul secund acordul complementarelor rosu – verde si albastru – oranj, este maiestrit rezolvat prin ruperea usoara a tentelor si egalizarea partiala valorica. Importanta mai este si maniera de tratare picturala a suprafetei, in tuse ce se leaga frumos intre ele si „circula” liber pe volumele care alcatuiesc intregul si care confera tabloului o vibratie picturala generatoare de o pretiozitate si o prospetime care fac deliciul privitorului avizat. Paul Miracovici (1906 - 1975), Natura statica Natura statica a lui Paul Miracovici evoca echilibrul si linistea mediului rural romanesc. Cromatica retinuta, sugereaza elementul primar de care taranul roman este atasat organic: pamantul. Pamantul este cel care hraneste, care da sensul existentei, dar si material pentru recuzita casnica. Organizarea compozitiei pe orizontala, echilibrul suprafetelor cromatice prin distribuirea lor in raporturi relativ egale, dominanta cromatica calda, rotunjimea obiectelor nediferentiate de materialitati cautate cu vehementa, orchestreaza un intreg ce se vrea a fi taciturn si imperturbabil. Consistenta suprafetelor netezite in pasta picturala confera senzatii tactile de consistenta lutului din care olarul faureste vasele. Diagonalele din partea superioara confera o dinamica retinuta compozitiei care se aseaza pe orizontalitatea liniilor de forta de la baza tabloului. Cu siguranta, Noua obiectivitate a influentat creatia lui Miracovici, insa doar ca mod de reprezentare, subiectele si temele curentului german desprins din Expresionism avand ca tinta o anumita polemica cu caracter adversativ proiectata cu predilectie in socialul urban. La Miracovici regasim doar forma de expresie care ne trimite la Noua obiectivitate, nimic din isteria dusa pana la extrema patologicului psihologiei sociale, ba dimpotriva, pictorul ne pune in fata unei linisti dupa care probabil, ca si azi, oraseanul tanjea si pe care o cauta undeva spre originile sale, inspre afara orasului. Traian BILTIU-DANCUS, Portret de femeie O lucrare importanta pentru intregirea definirii personalitatii pictorului Traian Biltiu-Dancus este “Portret de femeie”. In lucrare, realizata in maniera clasica, ni se infatiseaza un personaj feminin asezat pe un fotoliu. Cele doua elemente relevate anterior domina spatiul central al tabloului, construit intr-o cheie compozitionala de tip piramidal in care miscarea este aproape absenta si in care accentul este pus, asa cum e si firesc in interiorul unui asemenea subiect, pe chipul si mainile personajului, doua centre de interes realizate prin contrast valoric. De altfel, folosirea clar-obscur-ului pentru redarea atmosferei de ansamblu a lucrarii, denota faptul ca accentul nu este pus pe culoare, as indrazni sa afirm ca intr-o masura destul de mare, nici pe lumina. Totul este realizat in tonuri inchise de umbra si penumbra, care insa, nu elimina in totalitate culoarea. As spune ca ea, culoarea, se lasa descoperita, pentru ca verdele, ocrul si rosul exista, dar sunt oferite cu parcimonie pentru a nu tulbura intimitatea si linistea interiorului, avand in vedere atat interiorul ca areal spatial determinat fizic, cat si interiorul ca univers specific uman. Lucrarea este importanta atat prin modul de realizare plastica, cat si prin faptul ca fiind o opera de tinerete ni se releva ipostaza mai putin cunoscuta a tanarului pictor, care apoi se va dezvolta si se va defini, prin opera sa, pe cu totul alte coordonate care ii vor defini, mai tarziu, personalitatea artistica. Tiberiu ALEXA, Ioan ANGHEL NEGREAN, Dorel TOPAN, Mihai MUSCA

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.