• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Duminică , 16 Decembrie 2018

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Duminică , 8 Iulie , 2018

Fosta Ambasadă a SUA din Bucureşti, vândută la licitaţie publică. Preţ de pornire, 5.500.000 euro

Ambasada SUA este ampla­sată într-o clădire modernă, edificată ca sediu de amba­sadă în urmă cu şapte ani. Până în 2011, diplomaţia americană îşi avea sediul într-o clădire istorică, aflată într-un cartier important al Bucureş­tiului. O clădire ce a aparţinut unor bancheri şi care a făcut istorie în Bucureşti, datând de mai bine de 127 de ani. O clădire care a fost, mai bine de 70 de ani, sediul celei mai importante ambasade. În aceste zile, fosta ambasa­dă a SUA a fost vândută la licitaţie, într-o tranzacţie ce se poate finaliza cu un imobil printre cele mai scumpe din ţară. Licitaţia este organizată de Artmark Historical Estate, cel mai rafinat, exclusivist, discret portal către cele mai spectaculoase reşedinţe istorice şi artistice din România. Preţul de pornire este de 5.500.000 euro, iar preţul de vânzare este estimat la 6.500.00-7.000.000 euro.


Celebru astăzi prin afilierea de peste 70 de ani cu Ambasada Statelor Unite ale Americii, palatul din strada Tudor Arghezi nr. 9 și-a recăpătat istoria pier­dută de peste un secol. Recunoscut drept Palatul Maurice Blank, așadar reședință a unuia dintre cei mai im­portanți bancheri ai României moderne, clădirea de la intersecția străzilor Tudor Arghezi și Blanduziei lua ființă în 1891, sub viziunea primului ei proprietar, din mâna și proiectul celebrului arhitect elvețian Louis Pierre Blanc (1860 - 1903). Proiectant al unor im­por­tante clădiri publice românești, ca Palatul Ministerului Agriculturii, Pala­tul Facultății de Medicină, Sediul Uni­versității din Iași sau Institutul Victor Babeș, Louis Blanc a lăsat în urmă și o serie importantă de reședințe private, transformând definitiv imaginea Bucu­reș­tiului de la 1900 (până astăzi). Lucrând doar 20 de ani în România, și în special în București, Louis Blanc ajungea în capitală în 1884, adus de prie­tenia cu Ion Mincu, dar și de mediul propice dezvoltării unei cariere excep­ționale. Stilul său amintește de neoclasicismul francez, în special în cons­trucțiile monumentale, iar în cazul reședințelor private avem de a face cu un arhitect pasionat tot de gustul francez, de la neorenaștere până la stilul beaux-arts. Louis Blanc reușea, în decurs de 5-10 ani, să devină unul dintre cei mai importanți arhitecți și „de­coratori” ai Bucureștiului de la sfârșitul secolului al XIX-lea, relațiile create prin intermediul celor două căsătorii (cu Elena Șuțu și ulterior Irina Berin­dei) oferindu-i contracte și contacte cu înalta societate românească.
Astfel, în primăvara lui 1891, Louis Blanc, alături de asociatul Luigi Scolari, începeau lucrul la palatul lui Maurice Blank, cofondator al băncii Mar­morosch Blank & Co (1864) îm­preună cu Iacob Marmorosch, și totodată unul dintre cei mai importanți bancheri ai sfârșitului de secol XIX (ex: împrumuta statul român în campania Războiului de Independență). Chiar dacă astăzi memoria lui Maurice Blank este continuată în special de celebrul sediu al băncii omonime de pe strada Doamnei și de mausoleul din Pădurea Băneasa, palatul de pe strada Tudor Arghezi este fără îndoială o bijuterie arhitecturală ce îi gravează definitiv atât pe bancher, cât și pe arhitect, în istoria și cultura românească.
Cu un plan proiectat în forma literei „L”, cu 2.500 metri pătrați construiți în cele 50 de camere și cu o grădină generoasă decorată cu pini și fântână arteziană, palatul Maurice Blank devenea un reper arhitectural al reședințelor particulare din preajma Universității. În anul 1934, palatul era cumpărat de către avocatul și omul politic Eduard Mirto, cel care avea să fie ultimul proprietar de drept până la venirea comunismului. Eduard Mirto era cel care iniția legă­turile între palatul Blank și Ambasada Statelor Unite, închiriind imobilul în cursul anului 1939, după efectuarea unor lucrări autorizate de renovare și consolidare („reparațiuni radicale”), modernizare (introducerea încălzirii centrale, instalații sanitare) și extindere în zona fațadei secundare, chiar în pra­gul izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, acesta avea să rămână, până în 2011, drept celebrul sediu al Am­basadei SUA, reintrând astăzi în circuitul privat drept una din capodo­perele arhitecturale ale Bucureștiului.
 

Suprafață teren: 2.083 m2
Suprafață construită: 2.500 m2 Structură: S+P+1E+M
Camere: 50
Tip de proprietate: Ambasadă/Consulat, Birouri, Centru de evenimente, Centru medical, Centru social, Clinică medicală, Reședință multifamilială, Restaurant, Școală privată, Showroom


Au fost folosite surse: Oana Marinache și Cristian Gache, „Louis Pierre Blanc. O planșetă elvețiană în serviciul României”, Editura Istoria Artei, 2014.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.