• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Miercuri , 20 Noiembrie 2019

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Vineri , 11 Octombrie , 2019

Fereastra închisorii. Viaţă şi judecată

Deunăzi, stând de vorbă cu un prieten despre un caz de suicid, m-am trezit certându-mă cu el.
Foarte simandicos, protocolar şi desigur canonic acesta îmi explica cum le ia dracu minţile oamenilor şi cât de slabi de înger sunt cei care o termină cu propria viaţă.
Era chiar oripilat cum de bietul om îşi pusese ştreangul în gât pentru o femeie, că doar sunt atâtea pe pământ.
Şi alte judecăţi, prejudecăţi şi verdicte de diabolizare.

I-am replicat că într-adevăr e o mare sminteală, poate cea mai mare de la necuratul, să-ţi suprimi cu mâinile tale viaţa dăruită de Dumnezeu.
Însă nu aş fi aşa de furibund cu preju­decata şi stigmatul pierderii vocaţiei la mântuire.
Şi nici de acord cu azvârlirea acestora în dosurile cimitirelor, după o slujbă ca pentru altfel de oameni.
I-am mai spus bunului meu prieten care duce o viaţă senină, chiar dulce, că sunt oameni care trăiesc deznă­dejdi atât de mari încât e de neînţeles cum se poate trece peste ele.
Cum este să-ţi moară toţii copiii, iar tu să trăieşti prefăcându-te sau chi­nuindu-te să pari normal?
Sau cum poate fi să iubeşti aşa de mult un om încât să nu poţi trăi fără el?
Ce poţi să spui despre cazul tână­rului atât de frumos şi luminos din Dobrogea, care şi-a făcut rug pe veci într-o maşină, pe motiv că nu mai suporta teroarea propriului părinte?
Ori să ispăşeşti de peste 20 de ani o condamnare pe viaţă pentru crimă, iar tu să ai conştiinţa curată?
Dar să-ţi pierzi familia, încrederea în oameni, credinţa în Dumnezeu şi chiar minţile?
La câte grozăvii existenţiale am văzut de-a lungul anilor în închisoare, între­bările ar putea continua multă vreme.
Prietene dragă, oamenii ăştia atât de încercaţi, spre deosebire de tine, trebuie ajutaţi şi milostiviţi, nu judecaţi.
Că poate tu, după o viaţă lină şi cu o moarte naturală la fericite bătrâneţi,
s-ar putea să ajungi în locul celui pe care-l condamni cu atâta neomenie.
Numai Cerul ştie cine se va mântui şi cine nu. Nici oamenii, nici popii. Nici măcar tradiţia bisericească.

Un lucru e sigur însă: vor fi surprize atât de mari la judecata de apoi încât va trebui lărgit fie iadul, fie raiul.
Nu judecaţi. Ajutaţi. Ca să lărgim raiul.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.