• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Vineri , 29 Martie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Duminică , 15 Septembrie , 2019

Fereastra închisorii. Un drum de Bucureşti

Poate fi chiar o grea încercare.
Fiindcă cei puţin peste 600 km îţi pun nervii în mişcare. Dar dai şi de bucurii.
Au fost 12 ore pentru un drum care trebuia să dureze mai puţin de jumătate.
Când nu ai autostrăzi şi pe drumuri circulă mulţi demenţi trebuie să te gândeşti la soluţii eficiente.
Eventual şi inteligente. Chiar montane.
Aşa că am luat-o alpin, din Cavnic spre Strâmbu Băiuţ, apoi am trecut în Bistriţa pe la Suciu de Sus şi Târlişua, admirând Ţibleşul şi străbătând ţinuturi pastorale.
De la Reghin am deviat pe fabuloasa Vale a Mureşului până la Topliţa şi mai departe prin frumoasa secuime. Atât de frumoasă pe cât de româ­nească este. Ca să fie totul clar.
Drum foarte bun, degajat şi cu peisaje încântătoare.
După Tuşnad, ne hotărâm să vedem lacul Sfânta Ana.
Ajungem pe înserat şi de abia suntem lăsaţi să coborâm spre aşa zisa rezer­vaţie, pe motiv că este prea târziu.
Lacul în sine şi împrejurimile sunt admirabile, mai ales că nu mai era aproape nimeni.
Doar un urs tânăr, la mică distanţă de noi, fugărit până la urmă de un ranger de pe acolo.
Păreau că se cunosc bine, aşa că după o mârăială nervoasă drept răspuns la strigătele omului, ursul a luat-o la goană spre pădure.
Deşi accesul cu maşinile era interzis în preajma lacului şi liniştea era tămădui­toare, auzim în pădure răgete de moto hard enduro.
Oribil, iar cei de la rezervaţie deşi oripilaţi şi ei, dau neputincioşi din umeri.
De la Braşov, în loc să o iau pe la Cheia, fac prostia şi mă aventurez pe Valea Prahovei.
Aglomeraţie cumplită şi obositoare, stăm bară la bară vreo două ore. Timp suficient să le fac urări în gând la toţi mafioţii care s-au ocupat de drumuri după 1989.
Mai mult, începe să plouă abundent, se lasă noaptea, marcaje de doi bani sau inexistente, mai lipsea doar ceaţa.
Ajungem la miezul nopţii la Bucureşti, obosiţi ca după o expediţie de o săptă­mână.
Mă gândesc că trebuie botezat vreun vârf virgin din Himalaya cu numele de Bucureşti.
Dacă vrei să-l abordezi prin Valea Prahovei, vârful Bucureşti poate fi la fel de dificil de atins precum Nanga Parbat sau K2.
Mă întorc pe la Buzău şi Siriu.
Deşi frumoasă, Valea Prahovei a devenit traumatică.
Unde e natura mai atrăgătoare, te îndepărtează drumurile mizerabile.
Că aşa e la noi. Ca la nimenea.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.