Fereastra închisorii / Sfântul Siluan

Pe 24 septembrie a fiecărui an ortodox îl prăznuim pe Sfântul Siluan Athonitul. Prea puţin cunoscut în raport cu măsura uriaşă a anvergurii sale duhovniceşti, sfântul străbate şi acum, cu spor divin, inimile celor care-l iubesc.

Venit din pământ rusesc, Sfântul Siluan a uimit monahii din mânăstirile sfântului munte prin smerenia şi profunzimea vieţii sale.

Deşi părea un om simplu, era de o înţelepciune abisală. Cu o experienţă existenţială fulminantă încă din tinereţe, a pendulat celest între iubirea Maicii Domnului şi căutarea Duhului Sfânt.

Chinuit de dorinţa de a aduce lumină în viaţa semenilor, a trăit ca nimeni altul experienţele cumplite ale întunericului şi căderii în deznădejde.

La fel cum a trăit, ca nimeni altul, întâlnirea sa directă cu Dumnezeu încă din tinereţea sa călugărită.

Iubirea sa de oameni şi îndeosebi de vrăjmaşi a fost atât de arzătoare încât însuşi sfântul s-a jertfit în dogoarea sa arzătoare. Chiar neînţeles de mulţi, în îndrăzneala sa de a împinge dragostea de aproapele dincolo de frontierele firescului.

Moştenirea spirituală lăsată umanităţii de Sfântul Siluan este una subtilă şi discretă, precum a fost şi viaţa sa monahală, dar cutremurătoare în sensurile şi îndemnurile sale. Cu un har picurat parcă direct din Cer, Sfântul a uşurat credinţa în Dumnezeu de orice balast şi falsitate, esenţializând-o în simplele sale adevăruri.

Mărturiile sale sunt dincolo de cele ale unui sfânt simplu, venind chiar din antecamera Cerului, din preajma de negrăit a Maicii Domnului.

Fascinante şi milostive deopotrivă, hotarele învăţăturii sfântului sunt cuprinse în mărturia sa excepţională însemnată în titlul cărţii sale: ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui.