• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Duminică , 22 Septembrie 2019

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Sambătă , 17 August , 2019

Fereastra închisorii. Resursa umană... teorie și practică

De fapt, mult mai simplu, oamenii.
Se tot vorbeşte, în cuvinte şi concepte preţioase, despre impactul major al resurselor umane în viaţa unei organizaţii.
Fie publică, fie privată, orice entitate (vorba curţii de conturi) depinde în mod esenţial de acest tezaur însufleţit şi de nepreţuit: oamenii.
Despre asta sunt toate poveştile cumplite de astăzi.
Avem un criminal absolut odios, care a ajuns să fie investigat de o armată de oameni, fiindcă altă armată a tăcut murdar ani îndelungi.
Televiziuni în delir, magi atotştiutori şi bufoni ridicoli, stau călare toată ziua pe suferinţa de nedescris a celor care şi-au pierdut copiii în grajdurile ororii din Caracal.
Dacă în mediul privat lipsa de competenţe şi integritate te trimite repede acasă, mediul public a devenit un refugiu cald pentru tot soiul de dubioşi.
De multe ori nu doar cu puţină carte, ci şi cu mult tupeu. La pachet cu aroganţa, autosuficienţa şi lipsa grosolană de abilităţi de comunicare.
Avem încă oameni foarte buni şi oneşti în instituţiile publice, dar adesea tot mai minoritari şi tot mai îndepărtaţi de decizie.
Totul porneşte de sus, de la vârful piramidei. De acolo vine exemplaritatea, înspre dirijor se uită muzicanţii orchestrei.
Deunăzi, făcui puţin scandal pedagogic la serviciu pe motiv că toţi studenţii aflaţi în practică, de la strălucita academie de profil, primesc pe linie nota 10 la toţi itemii de evaluare.
La stupefacţia mea manifestă, mi s-a răspuns că aşa face toată lumea şi dacă eu îi depunctez la Baia Mare vor avea de suferit faţă de studenţii din alte unităţi, care au toţi doar 10.
Că vezi domnule, practica asta e ceva banal şi formal şi trebuie să ne batem joc de ea! Dă-i doar cu teoria nene, că e cea mai sigură cale academică către neputinţa de mai târziu.
Am tăiat jos multe note de 10, le-am explicat studenţilor că practica notării maximale este tot ce pot primi mai rău din punct de vedere pedagogic şi uman.
Unii au înţeles, alţii nu.
Daţi-le 10 pe linie. Numai 10. La domnii studenţi de la o academie cu un nivel universitar foarte jos, plină de scandaluri de plagiat.
Da, dar e a noastră şi e la Bucureşti spun fascinaţii de poleială, care nu au învăţat nici la Cluj nici la Londra. Nici măcar la Sibiu, Timişoara sau Iaşi.
Învăţaţi-i că sunt doar de 10, că de aia au stele pe umeri.
Apoi, puteţi să-i trimiteţi pe aceşti tineri ofiţeri pe front. Adică în stradă, la locul faptei, chiar la locul crimei unde ne mor nevinovaţi cei dragi.
Să vedeţi ce răspuns veţi primi.
Jale. Mare jale.
Vorba aia simplă: teoria ca teorie, dar practica ne omoară.
De data asta, la propriu.    

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.