Fereastra închisorii / Curentul nostru cel de toate zilele

Una din fascinaţiile mele existenţiale ţine de traiul ancestral, cel fără de curent electric.
Totuşi, observ că bezna devine emblematică pentru companiile ce transportă acest preţios capital contemporan.
Cum ninge puţin sau adie vântul mai tare se lasă cu întuneric prelungit.
Numai în Maramureş, după câteva zile de ninsoare, aflăm despre multe comunităţi aflate în noapte ce pare fără de sfârşit , precum dincolo de cercul polar.
Oamenii sunt obligaţi să aştepte zile întregi până se remediază o avarie, care nu ar fi trebuit nici măcar să se producă în mod normal.
Neputinţa companiilor de transport de energie are explicaţii pe cât de simple pe atât de grave pentru un domeniu de maxim interes public.
Printre ele amintim: management slab, investiţii ioc, echipe de inter­venţie puţine dar cu mulţi habarnişti şi o infrastructură de transport extrem de degradată şi vulnerabilă, cu toate că e vorba de o chestie până la urmă critică şi strategică.
Alergând pe munte sau plimbându-mă pe marginea drumului văd aceleaşi lucruri: stâlpi ruginiţi şi degradaţi, cabluri ce coboară prin coroana copacilor, în general un sistem de transport a energiei ce pare neglijat în mod cronic.
Anul trecut, după furtuna din septembrie am avut ocazia să văd personal modul în care se repară toate distrugerile pricinuite de furia naturii.
Un melanj grotesc de improvizaţie, superficialitate şi comicărie. Stâlpi proptiţi cu pari de lemn semiputrezi, muncitori mai mult interesaţi de bău­tură decât de obiectul muncii, cabluri legate aiurea, în general o bătaie de joc.
Îmi amintesc de o închisoare pe care am vizitat-o în Germania, undeva lângă Frankfurt. Fără să strălucească în nici un fel, impresiona printr-un simplu şi nemţesc aspect: părea a fi construită pentru viaţă lungă, în cultul lucrului bine făcut. Adică numai materiale durabile şi de calitate, finisări perfecte, totul la locul potrivit, dar nimic ostentativ, opulent sau inutil.

Aşa că mai marii energiei, stăpâni peste lumina noastră fizică, ar trebui să înţeleagă că toţi curenţii ar trebui să fie la locul lor în casele oamenilor, aşa cum le sunt lor salariile electrizante, care se pare că le întunecă percepţia realităţii.