Fereastra închisorii / Criminali motorizaţi

Zilnic vedem la televizor lucruri hidoase. Pe toate drumurile ţării circulă tot soiul de uci­gaşi. De obicei tineri, cu apucături scele­ra­te, sunt întruchiparea iresponsabilităţii umane.
Cu imagini emblematice pentru îndrăceala în care se bălăcăresc nestingheriţi, postate pe tot soiul de reţele de aşa-zisă so­cia­lizare, aceşti tineri sufocaţi de nesimţire, alcool şi droguri omoară sistematic pe stradă oameni nevinovaţi.

Doar seara asta văd două cazuri. Un mu­cos de 19 ani, cu o mutră îndoielnică şi plină de iubire de sine, se droghează cu marijuana după care intră cu maşina într-un nuc bătrân.
Maşina se aprinde, iar criminalul îşi aban­donează doi prieteni pe bancheta din spate, care mor sufocaţi în chinuri inimaginabile. Fuge de la locul faptei, iar când îl prinde poliţia vorbeşte cu o seninătate incredibilă.

La Iaşi, un alt descreierat îşi porneşte ava­riile, trece prin mai multe intersecţii, pe roşu, cu viteză nebunească, după care omoară doi oameni, soţ şi soţie, care circulau liniştiţi în ultimele clipe ale vieţii lor.
Pozele criminalului se înscriu în aceeaşi tipologie a omului strâmb de la rădăcini până la capul cel fără discernământ. A lăsat nişte copii nevinovaţi fără ambii părinţi, iar hlizeala lui provocatoare de după accident nu are nimic comun cu uma­nitatea.
Procurorii l-au acuzat de omor calificat şi sper din toată inima ca judecătorii să fie la fel de drepţi, cu toate că legea e deosebit de blândă cu astfel de asasini rutieri.

Nu am să uit niciodată cum, în urmă cu vreo douăzeci de ani, în miezul nopţii, sufletele a trei tineri s-au înălţat la cer chiar în faţa mea, pe şoseaua dintre Aiud şi Teiuş. Autorul nenorocirii, un dement care a supravieţuit. Eram într-un autobuz chiar în spatele lor, iar când am coborât pe asfaltul plin de moarte am simţit ceva ce nu pot descrie în cuvinte.
Se poate întâmpla oricui să trăiască o tra­gedie pe drum. Acela se numeşte omor din culpă şi ne rugăm la bunul Dumnezeu să ne ferească de aşa ceva.
Dar când fugi, nu-ţi pasă, eşti drogat, îm­bătat de alcool sau de propria trufie, când eşti nemernic şi nu te lupţi să salvezi ce mai poate fi salvat, atunci fapta ta se numeşte omor calificat.
Iar anii lungi de închisoare şi pierderea definitivă a dreptului de a mai pune mâna pe o maşină ar trebui să-ţi fie răsplata. Insu­ficientă şi tardivă, dealtfel, fiindcă viaţa unui om e de nepreţuit şi nu mai poate fi adusă înapoi atunci când e pierdută.