• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Duminică , 16 Decembrie 2018

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 8 Februarie , 2010

EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / Preoti si calugarite cu arma-n mana

In Ieud s-a format o grupare de rezistenta, numeroasa, formata din slujitori ai bisericii. Grupul Popsa avea si o “armata spirituala”, formata din preoti si calugaritele care asigurau suportul moral al grupului. Multi dintre membrii in sutana ai grupului au ingrosat randurile “Sfintilor inchisorilor”, murind din cauza regimului teribil de exterminare. Au luptat insa pana in ultima clipa pentru credinta si libertate. * Vasile Chindris (n.1905, Ieud - d.15 august 1972, Cluj) a fost un preot greco-catolic roman, ctitorul bisericii greco-catolice din cartierul clujean Iris (neretrocedata), batut in plina strada in anul 1942 de autoritatile horthyste, unul din conducatorii rezistentei greco-catolice clujene din timpul perioadei comuniste. A legat o stransa prietenie cu scriitorul si preotul ortodox Gala Galaction si cu poetul Tudor Arghezi. In vara anului 1956 guvernul comunist a cerut episcopilor greco-catolici, ramasi in viata si trecuti cu domiciliu obligatoriu la diverse manastiri ortodoxe din jurul Bucurestiului, sa certifice ca mai exista credinciosi romani uniti, sub pretext ca astfel s-ar putea acorda libertate Bisericii Romane Unite cu Roma. Vasile Chindris, care lucra ca functionar si activa in clandestinitate ca preot, si-a luat angajamentul sa dovedeasca existenta masiva a credinciosilor greco-catolici romani. De aceea, reintors la Cluj si ajutat de un mare numar de credinciosi, a convocat o adunare pentru duminica din 12 august 1956, in Piata Universitatii din Cluj. In timpul predicii, Vasile Chindris i-a incurajat pe cei prezenti sa ramana statornici in credinta si a criticat brosura "Lenin despre religie", aratand ca totusi pana si Lenin cere respectarea convingerilor si apartenentei religioase. Dupa terminarea liturghiei duminicale, la care au participat peste 3000 de credinciosi, cei prezenti au semnat un memoriu adresat guvernului comunist, pentru acordarea libertatii Bisericii Romane Unite cu Roma, si eliberarea clericilor arestati. Memoriul cu semnaturile a fost dus la Bucuresti de catre judecatorul Mihai Berindean, incadrat pe atunci ca simplu muncitor, dar nu a fost luat in considerare de Departamentul Cultelor. Spre seara, Securitatea l-a arestat pe Vasile Chindris impreuna cu toti preotii care au savarsit liturghia, precum si pe laicii considerati organizatori ai "manifestatiei reactionare", intre care s-a numarat Vasile Farcas, fost presedinte al Tribunalului Cluj. Tribunalul Militar l-a condamnat pe parintele Vasile Chindris la sapte ani de inchisoare grea. A fost eliberat din inchisoare in anul 1964 si i s-a fixat domiciliu obligatoriu in Bucuresti, unde si-a reluat activitatea pastorala, savarsind zilnic liturghia prin casele unor credinciosi bucuresteni curajosi, inclusiv ortodocsi, cununand si botezand in taina. Ulterior si-a continuat activitatea pastorala la Cluj. Pentru faptul ca in anul 1967 a savarsit slujba de Pasti in locuinta sa din str. Eroilor 10, impreuna cu preotul Ieronim Susman, cei doi au fost arestati si condamnati de Tribunalul Militar Cluj la trei ani de inchisoare. Dupa eliberarea din inchisoare a mai trait doi ani. A murit de ziua Sfintei Maria, pe 15 august 1972. A fost inmormantat in Cimitirul Hajongard, in prezenta unui numar mare de credinciosi veniti sa-l conduca pe ultimul drum. * Vasile Hotico s-a nascut in anul 1922, la 28 Noiembrie, in comuna Ieud. Din clasa a V-a a studiat la Sighetu Marmatiei, la Liceul Pedagogic, liceu care se numea pe atunci Scoala Normala, clasa a V-a de acum fiind echivalenta cu clasa I de liceu. Acolo a terminat cele 7 clase ale liceului, orientandu-se spre Academia Teologica de la Oradea, institutie de mare prestigiu. Termina cu bine studiile, studii ce sunt facute in perioada celui de-al doilea razboi mondial. Dupa absolvire, preda un an latina la Liceul Dragos Voda, dupa care se casatoreste si se hirotoneste pe sema comunei Borsa, Maramures. Preot greco-catolic, vicar al Maramuresului, a fost arestat, la 24 ianuarie 1949, pentru refuzul de a trece la ortodoxism. Torturat in timpul anchetei la Securitate, a fost condamnat la 8 ani temnita grea. Eliberat in 1956. Rearestat in 1960. Condamnat, din nou, la 8 ani inchisoare, pentru acelasi motiv: refuzul de a renunta la catolicism. Detentia la penitenciarele Sighet, Cluj, Aiud. Eliberat in 1963. A avut 6 copii, 3 baieti si 3 fete. Sotia lui a murit in 1967, ramanand vaduv. A desfasurat o activitate bogata in perioada de dinainte de revolutie, fiind urmarit de securitate. Dupa 1990 devine protopop al Sighetului si vicar foraneu al Maramuresului istoric. Participa si la reactivarea parohiilor romanesti de peste Tisa, din actuala Ucraina. Moare la 5 ianuarie 1995. Unul din fiii sai este Pr. Hotico Vasile, protopop de Iza - Viseu si paroh la Dragomiresti. * Sora Pelagia Iusco se afla din 1944 in Bucuresti, ca si calugarita in ordinul Notre Dame de Sion. In primavara lui 1948, directoarea liceului a fost chemata la Ministerul Invatamantului, unde i s-a cerut sa semneze adeziunea la doctrina marxista. Pentru ca a refuzat, cateva saptamani mai tarziu, liceul a fost ocupat de trupele de securitate, iar cele 150 de calugarite au fost practic sechestrate in incaperi. Cu greu, sora Pelagia a fost lasata sa se intoarca acasa, la Ieud. Dar, in toamna aceluiasi an a inceput valul de arestari. Intai a fost ridicat preotul satului, Ioan Dunca-Joltea, apoi parintele Vasile Dunca-Boboiog. In toamna aceluiasi an a fost arestata si sora Pelagia si bagata singura intr-o celula din Sighet, unde a fost anchetata timp de doua saptamani : « trei nopti si trei zile n-am primit niciun pahar cu apa. Apoi am primit o zeama lunga. Dupa doua saptamani mi-au dat drumul cu conditia sa ma prezint zilnic la postul de militie din Ieud », povesteste sora in cartea « Marturii ale rezistentei anticomuniste din Maramures ». In martie 1949, sora Pelagia este din nou arestata si adusa la Sighet, impreuna cu o alta ieudeanca gasita vinovata pentru « crima » de a detine niste carti de rugaciuni. I s-a dat drumul, dar cateva luni mai tarziu a fost incarcerata din nou impreuna cu cateva calugarite din Ieud. Dupa ancheta de la Sighet, au fost trimise la Oradea, intr-o incapere cu vreo 60 de persoane, in care detinutii lesinau pe capete din cauza lipsei de aer. Sora Pelagia a fost apoi despartita de celelalte si izolata vreme de trei luni. De multe ori, in timpul anchetei a fost batuta crunt, la fel ca si celelalte maicute. Mai mult, securistii aveau o placere diabolica in a le numi « depravate ». Procesul i-a adus 3 ani de condamnare, in urma unei pledoarii incredibile a procurorului care a aratat rozariul si a spus : « Iata arma alba cu care a otravit sufletele tinerilor ». * Ioan Dunca Joldea – nascut la 27 noiembrie 1904 la Ieud. A fost membru in delegatia permanenta si vicepresedintele organizatiei PNT-Maniu din Maramures. A desfasurat o propaganda intensa contra alipirii Maramuresului la Ucraina. A creat un adevarat grup de sprijin moral pentru Gruparea Popsa, din care faceau parte preoti si calugarite. Oficia slujbe in clandestinitate. Prin sentinta 1/1950 a Tribunalului Militar Cluj a fost condamnat la 15 ani de munca silnica. A fost incarcerat la Baia Sprie, Aiud, Gherla.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.