Emil Cioran are rădăcini în Maramureş

Scriitorul dr. Nicoară Mihali face o serie de cercetări despre originile maramureşene ale unor mari oameni de cultură. Gazeta de Maramureş începe o serie de materiale în care vom prezenta legăturile pe care le-au avut cu judeţul nostru diverse personalităţi. Începem cu rădăcinile maramureşene ale lui Emil Cioran.

 

„Am cunoscut toate ororile acestei vieţi, inclusiv succesul” (E. Cioran)

 

 

În piesa de teatru închinată Voievodului Dragoş, Mihai Eminescu spune că trebuie să recunoaştem că, într-un fel sau altul, toţi suntem coborâtori din Maramureş. Mergând pe urmele cuvintelor poetului, scriitorul dr. Nicoară Mihali a descoperit în Istoria Maramureşului a lui Alexandru Filipaşcu urmele a numeroşi intelectuali care au făcut să strălucească cultura română în diferite perioade istorice în anumite locuri ale spaţiului românesc.

Totul a început la un Festival de film de la Sibiu, unde Nicoară Mihali i-a promis directorului festivalului că îi va demonstra, într-o bună zi, că o bună parte din satele Sibiului au la baza lor familii de maramureşeni plecate prin secolul XIV-XV. „Dacă ne ducem în capitolul «imigranţii Maramureşului» în cartea lui Filipaşcu găsim că în jurul secolului XV au plecat din Onceştii Maramureşului câteva familii cu numele de Cioran şi s-au stabilit în Răşinarii Sibiului. De altfel, sunt mai multe familii din Maramureş care se stabilesc în Ardeal, în diferite localităţi. De exemplu, familia Iuga este foarte numeroasă în Săliştea Sibiului. Aşa că am încercat să aprofundez acest studiu şi am descoperit în monografia Răşinarilor, monografie premiată de Academia Română în 1915, despre care şi marele sociolog Dimitrie Gusti spune că este o lucrare genială, am descoperit că autorul Victor Păcală face o descriere amplă a familiilor şi istoriei localităţii respective. Şi spune, printre altele, că familia Cioran este deţinătoarea unui munte care se numeşte Onceşti. Şi atunci m-am bucurat să descopăr încă o legătură cu Maramureşul. Acest munte a fost deţinut secole de-a rândul de familia Cioran. Biografii, şi chiar Emil Cioran, în scrisorile lui, recunosc că strămoşii săi au fost oieri. Iar, într-una din scrisorile pe care le trimite la vârsta de 57 de ani, îi cere fratelui său, Aurel, să îi trimită de urgenţă Monografia Răşinarilor „pentru că acolo sunt rădăcinile noastre din nord”. Iar acest lucru m-a făcut să merg cu cercetările mai departe”, spune scriitorul Nicoară Mihali.

 

El spune că vreo două secole, până la 1773, cei din Răşinari poartă un proces foarte lung cu Sibiul, care încerca să le fure proprietăţile. Sibiul a îngenunchiat toate satele din jur, dar saşii din Sibiu nu au reuşit să-i supună pe Ciorănieni, pentru că nicăieri nu apare că ar fi trebuit să plătească dări oraşului Sibiu. „Cioran se naşte în Răşinari şi are o copilărie extraordinar de interesantă. Deşi este fiu de preot, el povesteşte, într-un interviu pe care i-l acordă lui Liiceanu, după Revoluţia din ’89, ce l-a determinat să scrie o întreagă operă despre obsesia morţii. Cioran recunoaşte că toată opera lui, cele 15 cărţi, au în centrul atenţiei numai povestea despre moarte. El spune că a avut o copilărie foarte fericită în satul Răşinari, numai că la vârsta de 10 ani, tatăl său l-a pus într-o căruţă şi l-a dus la şcoala germană din Sibiu, lăsându-l în gazdă într-o casă a saşilor de acolo, şi din clipa aceea a simţit că se răstoarnă lumea pe el şi că va muri.

Apoi, este o perioadă foarte tulbure în viaţa lui şi el spune că se datorează acestei familii, pentru că duce povara suferinţei familiei lui, care a călătorit în diferite spaţii. Pentru că oierii Sibiului se duceau în iernile foarte grele chiar dincolo de Dunăre, pe partea dinspre Bulgaria. În urma cercetărilor reiese că Cioran este a cincea generaţie cu sânge maramureşean din familia sa. Apoi, spune că între 17 şi 20 de ani a suferit de insomnie groaznică şi, de fapt, începe să aibă obsesia aceasta a morţii. Iar problema şi-o rezolvă în cele din urmă scriind. Scrisul a devenit pentru el o terapie şi a reuşit să păcălească moartea până la vârsta de 84 de ani. Numele de Cioran este un nume vechi maramureşean. Adesea era şi familia Coroi, care vine de la cioară. Dar la baza muntelui Onceşti, de unde au plecat strămoşii lui Emil Cioran, este un deal care se numeşte Cioara. Aşa că trebuie luată în calcul şi această explicaţie etimologică”, explică Nicoară Mihali.

 

 

„Într-o scrisoare trimisă unui profesor  de la universitatea vieneză, din 1976, Cioran spunea profetic faptul că peste 50 de ani, Notre Dame de Paris va deveni o moschee. Să medităm asupra acestei „profeţii” trimisă în lume de Cioran în ’76, când, dacă i-ar fi spus asta unui parizian, putea să fie linşat pe străzile Parisului. Ori, iată că mai sunt câţiva ani până se împlinesc cei 50 de ani, şi spusele lui se apropie de adevăr” .

Dr. Nicoară Mihali