„Din toată varietatea de subiecte din Maramureș, omul m-a fascinat cel mai mult”

Reporter: O scurtă prezentare și cum ați ajuns fotograf?

Gabriel Motica: Din anul 1980, pasiunea mea pentru munte și natură se îngemănează și cu arta fotogra­fică pentru că, încă de atunci, nu am putut concepe să merg în natură și călătorii fără unul din cei mai buni prieteni ai vieții, aparatul foto. Am început în perioada aparatelor foto cu film, a negativelor care trebuiau mai întâi procesate, apoi developate și transpuse pe hârtie fotografică. Am fotografiat de-a lungul timpului natura, orașe, oameni, sporturi montane, obiective turistice, însă cel mai mult m-au captivat poveș­tile din Maramureș. Am găsit povești în scoarțe cioplite în lemn, în furcile de tors, în porțile caselor, dar mai ales în chipurile țăranilor. Sunt povesti culese din patru „țări”, fiecare cu specificul ei. Cred că cele mai impresionante povești din Maramureș sunt cele ale bătrânilor. Ei au scris povestea Maramureșului, ei au muncit ogoarele, ei au mânat animalele la pășune, ei au dat lemnului valoare și ei..., care au mai rămas în viață, ne mai pot spune povești de odinioară... Trebuie doar să ne găsim timp să-i ascultăm.

Rep.: Ce înseamnă pentru dum­neavoastră fotografia și ce sacrificii ați făcut pentru acest hobby?
Gabriel Motica: Astăzi, fotografia reprezintă pentru mine un mod de viață, un zbucium între familie, muncă și pasiune. Toate trei le fac cu multe sacrificii.

Rep.: De ce v-ați „specializat” pe portrete și pe imaginea autentică a satului maramureșean?
Gabriel Motica: Din toată varietatea de subiecte din Maramureș, omul m-a fascinat cel mai mult. Omul sfințește locul în Mara­mureș, omul dă valoare acestui ținut, cu omul poți comunica și asculta povești de la el.

Rep.: Câteva întâmplări inedite din „ședințele” foto?
Gabriel Motica: Pot să spun că toate ședințele foto sunt inedite, mi-e greu să enumăr câteva. Au trecut 40 de ani de când am început această pasiune…

Rep.: Care dintre fotografiile rea­lizate vă este cea mai dragă și care este povestea ei?
Gabriel Motica: Cea mai dragă fotografie este și cea mai renumită. Poza cu lelea Anuca de la Suciu de Jos din Țara Lăpușului. Am surprins-o când se gătea cu frumosul ei costum popular, iar în momentul când a vrut să îşi pună baticul în cap, ochii mei au remarcat fru­musețea chipului ei natural și am convins-o să o pozez așa cu părul la vedere. A ieșit un chip foarte original care mai apoi a înconjurat întreaga planetă și a fost apreciată de sute de mii de oameni.

Rep.: Cum ați perceput impactul fotografiilor dumneavoastră în țară și în străinătate?
Gabriel Motica: Am observat că fotografiile mele au un mare succes atât în România cât și în lumea largă, în special cele despre tradi­țiile din Maramureș. Prin acest tip de fotografii se face un marketing ideal pentru turismul din Mara­mureș, mulți vizitatori sosind aici la noi în urma frumoaselor imagini care circulă pe internet. Cel mai mare impact este pentru maramu­reșenii plecați la muncă afară și care prin fotografiile mele regăsesc locurile natale, persoane dragi și familia.
Rep.: În 24 iunie ați deschis ex­poziția „Chipuri și Cămeși”, la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș, din Baia Mare. Dați-ne mai multe detalii.
Gabriel Motica: Am pornit recent o frumoasă colaborare cu Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș, cu un prim proiect, o expoziție despre „Chi­puri și Cămeși”. Expoziția scoate în valoare vechi cămeși populare din cele patru regiuni ale județului Maramureș: Țara Maramureșului, a Lăpușului, a Chioarului și Codrului. Alături de cămeși sunt expuse și 30 de fotografii re­pre­zentând chipuri de bătrâni, meșteri populari, copii și mândre.

Rep.: Ce proiecte aveți și ce surprize pregătiți pe viitor iubitorilor de fotografie?
Gabriel Motica: Proiectele mele se pot vedea pe site-ul meu fotomo­tica.ro și pe paginile mele de facebook, Fotomotica, Țara Lăpușului, Suciu de Jos - Memoria unui sat din Țara Lăpușului, Libotin - Me­moria unui sat din Țara Lăpușului. Momentan, multe proiecte importante de teren sunt amânate din cauza pandemiei actuale. În viitor doresc editarea unui nou album foto despre Maramureș, proiect pentru care este destul de greu de găsit colaboratori și finanțare.

„Omul sfințește locul în Mara­mureș, omul dă valoare acestui ținut, cu omul poți comunica și asculta povești de la el”.
Gabriel Motica