Dialectică

S-a-ntâmplat odată că un om oarecare, sătul de sine, de alţii şi de mult bine, şi-a luat lumea-n cap şi a pornit-o de unul singur spre Apus, cum i s-a părut lui. Şi nu-i părea rău; de ce să-i pară, dacă se săturase de toate?
La prima răscruce de drum, se întâlni cu-n altul: unul care umbla ca el, dar care nu-i era asemenea. Avea straie de pădurean şi picioare de capră - de ţap, mai bine zis - cu copite despicate-n patru.
Să fi fost acela om ca el? Se putea, dar să aibă încredere în el, nici vorbă.
Cu toate acestea, dându-şi amândoi bineţe, merseră unul lângă altul. Până când ciudatul îl întrebă pe omul nostru:
- Cine sau ce eşti tu?
Şi drumeţul răspunse:
- Om! ce altceva să fiu? Dar tu?
- Satir. Asta sunt.
- Şi unde mergi?
- Unde mă duc picioarele. Dar tu?
- Unde văd cu ochii! - răspunse omul, văzându-şi de drum.
Merseră cât merseră, până când satirul ţipă:
- Mi-e frig! Îngheţ!
- Suflă-n pumni! - îl sfătui omul.
- Cum? - întrebă satirul, neştiind cum se suflă-n pumni.
- Uite-aşa! - îl învăţă omul cum să sufle-n pumni ca să se încălzească.
Şi suflă în pumnii satirului cu gura sa. Satirul se încălzi, bucuros de suflarea omului.
Mai merseră ce mai merseră, fără să-şi mai vorbească, până când se pomeniră în faţa unui han.
- Mi-e foame! - strigă satirul.
- Mâncă, dacă ai ce! - îi răspunse omul.
- N-am - zise satirul.
- Păi... să-i cerem hangiului să ne dea o zeamă! - fu omul de părere.
Şi hangiul le dădu două blide cu o ciorbă foarte fierbinte.
- Mă arde! - sări în sus satirul, după ce duse
prima lingură la gură.
- Suflă-n ea! - îl sfătui zâmbitor omul.
- Cum să suflu? - întrebă celălalt, cu limba friptă.
- Uite-aşa! - îi arată omul, suflându-i în lingura cu ciorbă.
Mulţumit că putuse mânca până la fundul blidului, după învăţătura tovarăşului de drum, satirul vru să-i mulţumească. Dar se trezi că, în locul cuvintelor de mulţumire, strigă doar:
- Stai!
- De ce? - se miră omul.
- Pentru că de aici încolo eu nu mai pot merge pe acelaşi drum cu unul din gura căruia iese ba cald, ba rece!
Şi amândoi plecară care-ncotro, pe drumuri diferite…