Dezmăţ pe banul public la DGASPC Maramureş (volumul unu’)

Peste câteva zile se va întruni Comisia pentru Protecţia Copilului din cadrul Consiliului Judeţean Maramureş. Ar trebui să se discute răspunsul lui Nicolae Boitor, directorul DGASPC din nordul ţării, la cele 25 de întrebări formulate de către consilierul judeţean, Cornelica Ilea. Vă reamintim că după luni şi luni, consilierii judeţeni au căzut de acord că este nevoie ca, în sfârşit, Boitor să dea nişte răspunsuri.

Totul a început prin vara anului trecut cu povestea fetiţelor din taberele din Italia. Scandalul a inflamat administraţia maramureşeană într-un mod curios. Falanga pro Boitor a fost foarte vocală şi a reuşit să impună un mers nefiresc al lucrurilor.

În aceste zile se discută foarte mult despre demisia de onoare, în urma tragediei din Apuseni. În primele zile nimic, apoi, Radu Stroe a făcut gestul, dar fără partea cu onoarea.

La DGASPC Maramureş este un dezastru, iar demisia de onoare ar fi un final ce ne-ar demonstra că bărbaţii adevăraţi nu sunt pe cale de dispariţie.

Evident, onoarea, demnitatea, bărbăţia sunt sintagme ce trec pe lângă Boitor precum glonţul pe lângă ureche.

De aceea vom aminti doar prima întrebare din lista de 25 de întrebări pe care Ilea le-a adresat directorului bărbat.

„Explicaţi care a fost motivul pentru care nu aţi asigurat o măsură de protecţie în regim de urgenţă minorului Nicolae Coman din Tg. Lăpuş, decedat în condiţii de neimaginat şi care este stadiul derulării dosarului de cercetare penală deschis împotriva vinovaţilor?”, este întrebarea în cauză.

Nu ştim ce va răspunde sau dacă va răspunde Nicolae Boitor, dar cazul este de o gravitate maximă. Un copil a murit în urma unor decizii luate la nivel de conducere DGASPC, respectiv Boitor şi Dumitru Dumuţa, potrivit raportului Inspecţiei Sociale Maramureş.

Am dat de urma dosarului, ştim rezoluţia, nu comentăm, dar spunem că în această poveste sunt implicaţi, într-un fel sau altul, parlamentari, politicieni, lideri politici şi cine mai ştie cine.

Până ne vom lămuri, vă prezentăm în premieră o sinteză a unor cheltuieli ale instituţiei conduse de Nicolae Boitor. Ar fi foarte uşor să spunem că DGASPC este o gaură neagră în care se duc bani foarte mulţi. O astfel de afirmaţie are nevoie şi de date, acte, etc.

Am căutat şi am reuşit să obţinem astfel de date. Nu este simplu, nu este uşor, dar cu siguranţă că nu ne-am fi aşteptat la un asemenea dezmăţ pe bani publici. Şi este doar o părticică din porcăria de la DGASPC. Instituţia condusă de Boitor, pe care Bondi, fostul parlamentar UDMR, acum consilier judeţean, l-a protejat, l-a mângâiat pe creştet. Nimic întâmplător! Se vorbeşte cu o gură de aur de faptul că Bondi are o rudă angajată acolo. În fine!

Revenind la date şi cifre, vă prezentăm sinteza de senzaţie.

Centrul Copiii Străzii, un imobil la care s-au efectuat lucrări de extindere şi modernizare. S-au cheltuit peste 6 miliarde de lei.

Totul în anul 2013. De fapt extinderea a fost de vreo doi metri pătraţi. S-au cheltuit pe mijloace fixe peste 650 de mii lei. Obiecte de inventar de peste 110 mii lei, evident sunt interesante preţurile de achiziţie.

Cheltuielile cu personalul pe 2013 sunt de peste 126 de mii lei. Cheltuielile cu hrana copiilor cazaţi aici pe anul trecut se ridică la doar 1900 de lei, iar alocaţia de hrană per copil, pe zi, este de 11 lei. După un calcul simplu rezultă că nu a fost cazat nici măcar un copil pe zi. În schimb, bani s-au băgat în chestia asta, fără număr… Management, nu?

La sediul de pe Banatului au fost cumpărate în 2013 nu mai puţin de 3225 bucăţi de bcf-uri pentru carburanţi, fiecare în valoare de 50 lei, adică o sumă de 161 de mii lei.

S-au folosit 1834 de topuri de hârtie, 391 cartuşe toner, film Philips 35 bucăţi, dezinfectant 554 bucăţi, balsam rufe 524 bucăţi, spumant baie 1541 bucăţi, cremă loţiune 1105 bucăţi, şampon păr 1395 bucăţi.

Sunt relevante preţurile de achiziţie şi cantităţile, evident.

Au fost lucrări de reparaţii la şarpante. Peste 100 de mii lei la două case de tip familial.

Obiecte de inventar la sediu DGASPC. Vom reveni cu explicaţii, dar acum ca idee. Sunt la sediu 80 de scannere şi imprimante, peste 60 de telefoane, 100 de monitoare de calculator, 16 aparate de aer condiţionat, 16 ventilatoare.

Cheltuieli la sediu. Apă de La Fântâna de 44 de mii lei. Convorbiri telefonice în Orange de 15 mii lei, la Romtelecom, 40 de mii lei, întreţinere calculatoare de către GO Serv şi cumpărături de acolo de 117 mii lei, servicii medicale, 35 mii lei, servicii Paratour de 77 mii lei.

Paradoxuri. La sediu sunt 100 de telefoane mobile, dar s-au plătit 400 de milioane lei vechi pe telefoanele fixe. Iar la GO SERV peste un miliard. Cu această firmă circulă poveşti drăguţe, financiare evident. Vom reveni.