De Crăciun, cu Mircea Baniciu

Mircea Baniciu a susţinut de curând un recital în Baia Mare. Într-un interviu acordat GAZETEI de Maramureş, îndrăgitul artist vorbeşte despre sărbătorile de iarnă, proiecte de viitor şi despre relaţia sa cu Phoenix.

Reporter: A trecut ceva timp de când n-aţi mai fost în Baia Mare. Cu ce amintire se întoarce Mircea Baniciu acasă?

Mircea Baniciu: Este un oraş care-mi place, îmi plac maramureşenii şi obiceiurile lor, dar, din păcate, de câte ori am trecut pe aici, nu am avut timp să rămân mai mult, să cunosc mai bine locurile. Sper să am răgazul să o fac într-o bună zi.

Rep.: Cum vi s-a părut acest spectacol în care folkul s-a împletit cu folclorul maramureşan?

M.B.: Spectacolul a fost foarte frumos din punctul meu de vedere, în ce mă priveşte m-am simţit aproape de public, fiind într-o sală potrivită pentru o cântare folk, aşa cum trebuie să fie ea. E important să fii aproape de public, mai ales atunci când e vorba de un concert live şi, mai ales, când eşti singur pe scenă, aşa cum am fost în acea seară.

Rep.: Cum veţi petrece sărbătorile de iarnă? Ce ziceţi de un Crăciun în Maramureş?

M.B.: Crăciunul îl voi sărbători acasă, în cadrul familiei, iar a doua zi, ca de obicei, cu prietenii. În Maramureş chiar mi-ar plăcea să ajung odată de Crăciun, să cunosc obiceiurile despre care se vorbeşte atât de frumos. Revelionul, de obicei, se întâmplă undeva în aer liber, deocamdată nu ştiu dacă anul acesta voi cânta pe undeva sau nu.

Rep.: Aveţi un proiect la care lucraţi, piese noi? Dar alături de Pasărea Colibri?

M.B.: La idei noi lucrez în permanenţă, însă, la cum merge piaţa muzicală în România, nu prea se mai lansează albume şi, odată cu asta,    s-a pierdut ideea de a face un album complet. Astfel, lucrurile se disipează, nu mai este aceeaşi concentrare. Pe de altă parte, simt că şi publicul nu mai are răbdare pentru piese şi idei noi, vrea să audă de obicei muzica pe care o ştie. Alături de Pasarea Colibri nu am planuri de viitor, noi cântăm împreună atunci când suntem solicitaţi. Încercăm din când în când să facem noi nişte evenimente mari aşa cum a fost, de exemplu, spectacolul din 2011 de la Sala Palatului, care a avut ecouri foarte bune. Sper să mai reuşim un astfel de spectacol şi în acest an.

Rep.: Care din cântecele dvs. vă este, în mod deosebit, mai drag sau vă caracterizează mai bine?

M.B.: Piesa „Înţelegere” pe versuri de Lermontov este prima piesă pe care am compus-o, şi mă regăsesc cumva în ea. Altfel, toate îmi sunt dragi, fiecare piesă am compus-o într-un anumit moment, are istoria ei...

Rep. Un DVD, în care Mircea Baniciu să cânte alături de diverşi invitaţi, în diferite locuri sau ipostaze?

M.B.: Suntem aproape de a lansa un DVD cu concertul Mircea Baniciu & Prietenii de la Sala Palatului din 2010. O vom face sper, în viitorul apropiat.

Rep. Nu pot să nu amintesc de perioada Phoenix, deoarece consider că vocea dvs. a fost –şi este- varianta cea mai potrivită pentru spiritul trupei. A fost “Despărţirea” apoi, după ani, aţi revenit, v-aţi despărţit din nou... Peste ce nu se poate trece în relaţia Phoenix–Baniciu sau, ca să fiu mai direct, Covaci–Baniciu?

M.B.: Este o temă cu multe aspecte şi nu vă pot oferi un răspuns simplu. Eu m-am despărţit de Phoenix, de fapt, o singură dată, în ‘77, atunci când ei au plecat din ţară. Ulterior, am început o carieră solo şi, după ‘90, am fost alături de Pasărea Colibri. Am avut drumul meu. Atunci când ne-am reîntâlnit – pe scenă şi în viaţă– eu şi Nicu nu mai eram aceeaşi. Am făcut o încercare de a cânta din nou şi, deşi mi-a făcut deosebită plăcere, au fost multe aspecte care m-au făcut să mă îndepărtez din nou de Phoenix. Perioada Phoenix a fost cu adevărat ceva special, o explozie de energie. După ‘90 a fost ceva complet diferit, a fost vorba de diverse reuniri ale trupei pentru spectacole live şi, din păcate, cam atât.

Oricum, indiferent ce s-a întâmplat sau se va întâmpla în continuare, Phoenix a fost şi rămâne un lucru foarte important pentru mine.

Rep.: Au fost momente în care să vă fi dorit să fi făcut altceva în viaţă?

M.B.: M-am pregătit pentru arhitectură şi am ajuns muzician. Altceva decât muzică nu mi-am dorit să fac. Am fost de câteva ori pe punctul de a renunţa la muzică, înainte de 1990, dar cum nici cu arhitectura nu prea aveam ce să fac la vremea aceea în România, am continuat pe drumul ăsta.

Rep.: Câteva cuvinte pentru fanii din Maramureş

M.B.: Tuturor maramureşenilor le doresc: Sărbători fericite şi La mulţi ani!