CULTURA - REPORTAJ

* O Revista de un sfert de veac
Un zambet de 25 de ani

* “Unchiul Vanea” a fost premiat

* Natiune, naratiune, fictiune
Cultura la ea acasa

* Elevii de gimnaziu sustin examenele de final
Testarea nationala

* GAZETA doneaza 20% din costurile clopotului cel mare de la Manastirea Izvorul Tamaduirii
PENTRU DIALOGUL CU DUMNEZEU

* O Revista de un sfert de veac
Un zambet de 25 de ani

La sfarsitul saptamanii trecute, Teatrul Municipal Baia Mare a aniversat un sfert de veac de existenta a sectiei de Revista. Sarbatoritii: fostii si actualii actori, regizori, scenografi, balerini, directori, masinisti, tehnicieni, instrumentisti, costumieri si decoratori ai teatrului.

Primarul Cristian Anghel a reprezentat Consiliul Local si Primaria municipiului Baia Mare, oferind flori si diplome slujitorilor nobilei arte teatrale. Vizibil marcati de eveniment, invitatii de onoare ai Teatrului Municipal, Stela Popescu (care nu si-a putut stapani lacrimile) si Alexandru Arsinel au fost primii premiati.

Un teatru aparte

In urma cu 25 de ani, Iosif Capocean intemeia sectia de revista a Teatrului Dramatic Baia Mare. “Am scotocit tot Bucurestiul in cautarea celor mai in voga textieri, compozitori, regizori, scenografi, am poposit la Cluj, de unde am racolat o clasa terminala de la Scoala de balet, am organizat mai multe concursuri pentru intregirea schemei cu actori, solisti vocali, instrumentisti etc”, afirma primul “dirijor” al Revistei baimarene. Primul spectacol al sectiei teatrale nou infiintate s-a numit Din gluma s-a nascut Revista!, pe un text de Aurel Felea, muzica lui Richard Stein, in regia lui Petru Mihail. A urmat perioada de mare succes a Revistei baimarene, perioada marcata de colaborarea acesteia cu textierul Mihai Maximilian si compozitorul Vasile Veselovski. Nu intamplator, la sarbatoarea Revistei baimarene a fost reinnoita propunerea ca Teatrul Municipal Baia Mare sa poarte numele lui Mihai Maximilian. Revista a jucat sute de spectacole cu mare succes la public. Era perioada in care ironiile la adresa regimului comunist isi aveau un loc de cinste in cadrul spectacolelor de revista. Dupa 1989, teatrul romanesc de revista a inceput traversarea unei perioade de cumpana. Numarul spectatorilor care umpleau pe vremuri pana la refuz salile de spectacole a scazut dramatic. Spectacolele au devenit tot mai sarace, in conditiile in care investitiile presupuse de punerea in scena a unui spectacol de revista nu sunt dintre cele mai mici. Multe dintre vedetele genului s-au stins ori s-au retras de pe scena, lasand locul unor tineri care au nevoie de timp in vederea formarii pentru un gen atat de pretentios. Din punct de vedere al regiei, scenografiei si coregrafiei, lucrurile stau la fel. Mai exista si concurenta spectacolelor care se vor de divertisment, oferite de diferite televiziuni. Cu toate acestea, Revista isi continua existenta, cu speranta regasirii unei straluciri pierdute. La implinirea unui sfert de secol de existenta a sectiei de revista a Teatrului Municipal Baia Mare, nu putem decat sa le dorim celor care ostenesc pentru zambetul altora viata lunga si frumoasa!

“Revista romaneasca traverseaza o perioada de tranzitie (inca una?!). Nu putem decat sa nadajduim ca justa cale spre lumina va putea fi traversata in cel mai scurt timp si ca isi va putea gasi locul sub soarele intrucatva ezitant astazi, al Marelui Spectacol. Pana atunci, ramane sa ne alegem o buna sora a palariei lui Chevalier: un clop, o canotiera, un sombrero, o panama, un cilindru, un joben, o gambeta, un melon, o toca, un bicorn, o caciula, o cusma, un islic, un chipiu, o sapca, o cascheta, un coif, o chivara, o scufie, un turban, o tichie, o boneta… Sunt bune si ele in momente de restriste… Si nu numai.” – Nicolae Weiss, director artistic al Teatrului Municipal.

Ioan Botis



* “Unchiul Vanea” a fost premiat

In perioada 20-30 mai a.c., la Targu Mures s-a desfasurat Festivalul National de Teatru TOPFEST. Peste 20 de teatre din tara, printre care Teatrul National Bucuresti, Teatrul Nottara Bucuresti, Teatrul National Cluj Napoca, Teatrul National Iasi, Teatrul National Targu Mures sau teatrele din Satu Mare, Petrosani, Arad, Bacau, Barlad, Resita, Pitesti, Targu Jiu, Sfantu Gheorghe si Botosani au prezentat 27 de spectacole. Teatrul Municipal Baia Mare a participat la acest festival cu doua spectacole: Unchiul Vanea de A.P.Cehov, regia Gelu Badea si Fluturi… fluturi de Aldo Nicolaj, regia Romeo Barbosu. Juriul, al carui presedinte a fost criticul de teatru Mircea Ghitulescu, a acordat 7 premii. Doua dintre acestea au revenit Teatrului Municipal Baia Bare. Premiul pentru cea mai buna regie a fost obtinut de Gelu Badea, iar premiul pentru cel mai bun actor in rol secundar i-a revenit lui Claudiu Pintican. Demn de remarcat este faptul ca la sectiunea cel mai bun actor in rol principal, baimarenii au avut doi nominalizati: Valeriu Doran si Adrian Matioc. Chiar daca nici unul dintre acestia nu a obtinut premiul pus in joc, cele doua nominalizari reprezinta, totusi, o performanta. Mai trebuie amintit faptul ca Unchiul Vanea a avut in total 5 nominalizari pentru: cel mai bun spectacol, cea mai buna regie, cel mai bun actor in rol principal (doua nominalizari) si cel mai bun actor in rol secundar. Stagiunea teatrala se apropie de sfarsit, dar cele doua premii obtinute de Teatrul Municipal nu pot decat sa ne bucure. Ele certifica faptul ca teatrul baimarean se afla pe calea cea buna.

Ioan BOTIS



* Natiune, naratiune, fictiune
Cultura la ea acasa

Caminul cultural este locul unde cultura se simte la ea acasa. Adica, isi aprinde linistita o tigara, sta picior peste picior, imbuca fara prejudecati dintr-o pita si-o slanina, te invita la o fasole frecata si-un castravete murat. De-o vreme incoace s-a cam ingrasat, si-a schimbat garderoba, a devenit mai greoaie si mai ursuza. Rar, doar cand mai are curajul sa se priveasca intr-un ciob de oglinda, ii revine buna dispozitie, si-atunci isi aduce aminte de vremurile de glorie ale casutei sale, si ti le povesteste cu nostalgie, alungandu-si, cocheta, de pe obraz, o umbra de suspin: “Ce vremuri erau acelea, domnul meu! Dumneata n-ai de unde sa stii, ca esti prea tanar. Cum veneau tovarasii de la judet la mine acasa si ce manifestari mai faceam noi pe atunci. E drept ca erau vremuri grele, “comunism feroce”, cum se exprima un tovaras simpatic, care-mi aducea tot timpul cate-un pachet de BT, dar ne descurcam noi. Si venea lumea puhoi sa vada cate-un scriitor de la oras sau un film sovietic, ori agapa frateasca de la incheierea recoltei. Ei, dar la Mos Gerila cati veneau, de trebuia sa aduc scaune de la scoala ca sa aiba toti loc. Aveam, pe atunci, de toate in casa: aparat de proiectie, statie de amplificare, instrumente muzicale, costume populare, vesela inscriptionata cu blazonul casei mele, pana si o cortina frumoasa dintr-o catifea grea si rosie. Numai ca nu prea puteam sa cantam ce voiam, nici sa citim unele carti pe care secretarul de partid le avea trecute in agenda lui, dar tot mai spuneam macar un banc cu Bula dupa ce pleca el. Apoi a venit Revolutia si am zis c-o sa fie totul bine, adica o.k., ca acum aveam voie sa spunem si cuvinte imperialiste. Si a fost bine, ca au inceput sa vina strainii pe la mine acasa sa-i vada pe coconi cum joaca si cum tapuresc. Ne-au adus si ajutoare, de la carti pana la calculatoare si televizoare. Am inceput sa pun filme pe “video” ca asa era moda pe atunci. Si era plin caminul meu si lumea era multumita ca mai tineam cate-o serata culturala si cate-un joc. Domnii de la judet inca mai veneau pe la mine, mai galanti si mai dornici sa le arat folclorul in toata splendoarea lui. Dar timpurile astea luminoase n-au tinut mult, ca s-a trecut la “descentralizare” si toti banii au ajuns la consiliile locale. Astia m-au parasit, nu mi-au mai dat nimic, de-am ajuns in halul acesta. Uita-te si dumneata, imi ploua in casa, se prabuseste tavanul pe mine si ei nu ma ajuta cu nimic. Caminul meu a ajuns casa de nunti si de pomeni, ca altceva nu se mai face aici. N-am mai auzit o poezie si nici n-am mai citit o carte aici, de-mi vine sa cred c-a uitat lumea a buchisi slovele. Nu ma mai viziteaza nimeni, nici macar in sarbatorile mari…”, asa a incheiat batrana doamna evocare despre vremurile de glorie ale caminului ei, de-mi venea si mie dorul de tovarasa aceea cu codite, pe care am cunoscut-o la cenaclul de literatura ce se tinea demult in caminul cultural.

Emanuel Luca



* Elevii de gimnaziu sustin examenele de final
Testarea nationala

Incep examenele sezonului estival. Primii “norocosi” asupra carora se abate agonia examenelor sunt elevii de gimanziu. Orice absolvent de scoala generala care vrea sa-si imbogateasca portofoliul cu o diploma de liceu va trebui sa sustina un test final. Perioada Testelor Nationale este 14-17 iunie.

Examenul de admitere in liceu a iesit din moda didactica de ceva vreme. In primii ani ai mileniului trei, mai marii invatamantului au hotarat ca accesul in clasa a IX-a de liceu sa se realizeze prin procedura de selectie. Dar pana la selectie, absolventul de gimnaziu trebuie sa sustina o serie de teste finale, numite Teste Nationale. La aceste examene se poate prezenta orice absolvent de gimnaziu. Data limita de inscriere a fost 28 mai 2004, iar ultima zi de scoala pentru “majorii” scolilor generale este 4 iunie.

Grila de examene

Primul examen sustinut de elevii inscrisi la Testele Nationale este la Limba si literatura romana. Aceasta prima proba se va desfasura pe data de 14 iunie 2004. In ziua urmatoare, elevii care invata in limba materna vor sustine examenul la Limba si literatura materna, iar pe 16 iunie este stabilit examenul la matematica. Pentru cea de-a treia proba, elevii au putut opta intre istorie si geografie. Toate cele trei examene vor fi scrise, iar rezultatele se vor afisa in data de 19 iunie, pana la ora 12. Elevilor li se ofera patru ore in care pot depune contestatiile. Nemultumirile sunt analizate in zilele de 20 si 21, urmand ca in data de 22 iunie 2004 sa se afiseze rezultatele finale.

Examinarea

Subiectele pentru examenul de limba romana vor contine trei puncte principale. La punctul unu se cere rezolvarea unor cerinte legate de vocabular, fonetica, morfologie sau sintaxa, avand ca suport un text literar la prima vedere, vizandu-se si capacitatea elevului de a recepta mesajul scris. La punctul doi, elevii vor fi nevoiti sa redacteze un text sub forma de telegrama, cerere sau oricare alt document de corespondenta. Ultima cerinta le permite sa fie originali, deoarece se cere redactarea unei compuneri pe o tema data. Testul de matematica va avea si el doua parti. Prima parte va fi in sistem grila, iar pentru cea de a doua, elevii vor fi nevoiti sa noteze rezolvarea completa a problemelor. In acelasi sistem (jumatate grila si jumatate sinteza) se vor desfasura si examenele pentru geografie si istorie.

Admiterea

Admiterea in liceu sau scolile de arte si meserii se va face prin procedura de selectie, luandu-se in considerare media la Testele Nationale cu o pondere de 50%. Restul de 50% din media finala reprezinta media de absolvire a claselor V-VIII. Pentru liceele vocationale sau pentru clasele cu predare a unei limbi moderne in regim bilingv, candidatii sustin probe de aptitudini sau probe de verificare a cunostintelor de limba moderna. Daca trec de Testele Nationale si de procedura de selectie cu brio, elevii de gimnaziu vor ajunge liceeni cu acte in regula. Ii mai desparte un ultim efort.

O declaratie oficiala

“In Maramures, s-au stabilit 37 de centre in care se va realiza evaluarea pentru Testele Nationale.” - Mariana Pop, inspector general adjunct din cadrul Inspectoratului Scolar Maramures.

Mihaela Mihalea



* GAZETA doneaza 20% din costurile clopotului cel mare de la Manastirea Izvorul Tamaduirii
PENTRU DIALOGUL CU DUMNEZEU

Undeva, pe Hera, rupta de lume, departe de sosea, se ridica una dintre cele mai noi manastiri maramuresene: Manastirea “Izvorul Tamaduirii”. Linistea locului, de o frumusete aparte, nu e tulburata decat arareori de sunetele toacei si a celor trei clopote de mici dimensiuni, situate intr-o clopotnita ridicata pe o coasta de deal.

Locul manastirii a fost sfintit in anul 2000, a treia zi de Pasti, seara, in timpul vecerniei si in luna octombrie a aceluiasi an a inceput constructia manastirii. In scurt timp s-au tesut legende legate de miracolele care se produc in apropierea manastirii. Se zice ca un copil care nu a vorbit niciodata pana la varsta de 6 ani a cerut apa in momentul in care a ajuns la izvorul unde acum se afla o troita.

Manastirea ucrainenilor

O alta poveste aminteste despre o tanara, nascuta surda, care a auzit primul sunet din viata ei la manastire: sunetul clopotului. Staretul manastirii este parintele Agathon, originar din zona Viseului. “Ideea de a ridica o manastire mi-a venit dupa o discutie cu parintele Cleopa. Vorbind despre ucraineni, dansul m-a sfatuit sa fac aceasta manastire, in principal pentru ucrainenii din Maramures, ca sa aiba un loc pentru recreere sufleteasca si in care sa-si planga durerile si necazurile”, afirma staretul manastirii. Parintele Agathon s-a intors in Maramures dupa ce a stat patru ani la manastirea Frasinei (renumita pentru exorcizarile parintelui Lavrentie, maramuresean si el) si trei luni la Muntele Athos. Din cei sapte calugari ai manastirii, patru vin de la Frasinei, ceilalti trei intrand in viata monahala la “Izvorul Tamaduirii”. Cu sprijinul credinciosilor, a unei familii din Italia si a unor primari din zona, calugarii au ridicat cladirea manastirii si au construit prin padure drumul de acces spre manastire. Se lucreaza la ridicarea chiliilor, iar staretul ar vrea sa asfalteze drumul. Ar mai fi de terminat si pictura din interiorul bisericii. Un artist, fost coleg de armata al staretului, a pictat tavanul si partea superioara a peretilor, iar catapeteasma a fost realizata de niste mesteri din Dej. Toate acestea au costat sume imense de bani. “Ne multumim cu ceea ce primim, caci Dumnezeu le inmulteste pe toate”, afirma parintele Agathon, care nu stie cand le va duce pe toate la bun sfarsit, pentru ca asta “sta in puterea lui Dumnezeu. Noi suntem prea mici...” Cu toate ca majoritatea calugarilor sunt ucraineni, slujbele se tin in proportie de 80% in limba romana. La slujbe vin, in principal, membrii celor 18 familii ce locuiesc in catunul situat in ceea ce localnicii numesc ”Valea Neagra”, iar staretul ”Valea Luminata”, in speranta ca Dumnezeu si Maica Domnului s-o lumineze. Cateodata, se aud clopotele de la manastirea Barsana. Staretul si-ar dori un clopot de 1.500 kg, ca sa stabileasca un “dialog” al clopotelor manastiresti peste dealurile Maramuresului istoric. GAZETA a gasit oamenii care sa toarne clopotul si va suporta 20% din valoarea acestuia. In toamna, clopotul cel mare va ajunge la manastire.

Ioan Botis