„Cred că e infinit mai folositor să citeşti, înţelegi şi trăieşti o carte scrisă de Arsenie Boca decât să fii primul pe orice fel de scenă a lumii”

Întrebare: Care este impactul noului Cod penal şi a Codului de procedură penală în activitatea penitenciarului, respectiv ce efecte au generat modificările de reglementare legală cuprinse de aceste acte normative în ceea ce priveşte deţinuţii şi personalul din instituţia pe care o conduceţi?

Răspuns: Lucrurile sunt ceva mai complexe decât par la prima vedere, deoarece, dacă avem o abordare rezumativă şi superficială a realităţii, vom crede că schimbările normative ţin, aşa cum de fapt şi din nefericire este conturată în mod artificial şi o anumită parte a percepţiei publice, doar de cuantumul şi limitele marginale (minime şi maxime) ale pedepselor aplicabile pentru diversele tipuri de infracţiuni şi de incidenţa beneficiului legii penale mai favorabile.

Este doar partea spectaculoasă din perspectiva exploatării mediatice, ceea ce induce cetăţeanului obişnuit reprezentări sociale eronate în raport cu conţinutul şi efectele aplicării acestor legi substanţiale noi.

În fapt vorbim despre un pachet legislativ deosebit de amplu şi interconectat pe mai multe paliere instituţionale, deoarece dincolo de noile coduri, penal şi de procedură penală, a fost rescrisă în filon european întreaga legislaţie primară execuţional – penală, care a intrat în vigoare la data de 01 februarie 2014 (Legea nr.252/2013 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune; Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, şi cel mai important pentru sistemul penitenciar Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal).

Este de remarcat faptul că în perioada imediat următoare Administraţia Naţională a Penitenciarelor împreună cu Ministerul Justiţiei, a cărui parte integrantă şi coordonată este, va fi angajată într-un efort substanţial de elaborare şi implementare a legislaţiei execuţional – penale secundare şi terţiare ceea ce înseamnă: regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 aprobat prin hotărâre de guvern, ordine ale ministrului justiţiei, decizii şi instrucţiuni ale directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, proceduri interne etc., toate cu privire la organizarea şi funcţionarea sistemului penitenciar.

Întrebare: Câţi deţinuţi au fost puşi în libertate la Penitenciarul Baia Mare ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile?

Răspuns: Conform normelor legale în vigoare, la nivelul fiecărui penitenciar a funcţionat o comisie compusă dintr-un judecător, un procuror şi un reprezentant al penitenciarului care au analizat dosarele de penitenciar ale tuturor deţinuţilor încarceraţi la unitatea noastră, iar în cazurile în care au considerat că se poate aplica principiul legii penale mai favorabile, au sesizat instanţa de judecată competentă care a decis conform legii una din măsurile posibile (reducerea cuantumului pedepsei prin emiterea unui nou mandat de executare, internarea într-un centru de detenţie sau punerea în libertate) context în care remarc, în general, excelenta cooperare şi comunicare inter-instituţională cu instanţele de judecată şi unităţile de parchet din judeţul Maramureş. Până la ora actuală în temeiul aplicării legii penale mai favorabile, conform dispoziţiilor instanţelor de judecată investite cu judecarea cauzelor, la nivelul Penitenciarului Baia Mare au fost puse în libertate doar două persoane condamnate pentru fapte care nu prezintă accente de gravitate socială deosebită, deci nimic special în acest sens.

Întrebare: Care consideraţi că sunt punctele tari şi punctele slabe ale închisorii din Baia Mare?

Răspuns: La prima categorie menţionez faptul că de mulţi ani penitenciarul nu a înregistrat nici un eveniment negativ major care să afecteze climatul de legalitate, siguranţă şi ordine publică, astfel încât comunitatea locală percepe închisoarea ca un serviciu public competent din acest punct de vedere, standard profesional şi instituţional, care de fapt reprezintă nucleul misiunii sale sociale în completare sincronă cu funcţia de reintegrare socială, toate acestea în condiţiile în care personalul penitenciarului este supus unui stres profesional crescut raportat la numărul mare de deţinuţi custodiaţi, natura serviciului care implică riscuri şi îndatoriri deosebite şi la numărul foarte mare de ore suplimentare prestate.

Apoi mă gândesc la faptul că nu avem nicio condamnare la CEDO, deşi avem o infrastructură precară a spaţiilor de detenţie, însă am compensat prin măsuri inteligente şi oportune în planul custodierii celor încarceraţi.

Mai remarc faptul că nu avem nicio decizie din partea organelor judiciare care să consemneze încălcări ale drepturilor persoanelor condamnate, dar toate acestea coroborat cu un grad crescut de aplicare a rigorilor legii în materie de disciplină şi regim penitenciar, respectiv de sesizare a organelor judiciare atunci când sunt încălcate prevederile legale de către deţinuţi. Subliniez şi un grad crescut de autofinanţare raportat la media sistemului penitenciar prin folosirea la muncă a persoanelor private de libertate şi faptul că penitenciarul nostru deţine cei mai buni specialişti la nivelul întregii administraţii penitenciare naţionale, raportat la activitatea din anul 2013, în domeniul managementului situaţiilor de urgenţă, sănătate şi securitate în muncă, respectiv implementare proiecte finanţate din fonduri europene.

Dacă ne referim la aspectele instituţionale care trebuie îmbunătăţite cu certitudine, aş consemna ceea ce menţionam anterior, şi anume, necesitatea reparaţiilor capitale la nivelul pavilionului de detenţie, desigur, fără a ignora creşterea calitativă a condiţiilor de muncă pentru personalul penitenciarului, deoarece tendinţele de creştere a bolilor profesionale sunt îngrijorătoare.

Tot la categoria punctelor deficitare aş remarca numărul mare de telefoane mobile descoperite asupra persoanelor private de libertate, ceea ce denotă două probleme şi anume: de control şi de integritate, ambele aspecte reprezentând o prioritate pentru administraţia închisorii, sens în care în colaborare cu eşalonul ierarhic superior am adoptat un set de măsuri preventive şi reactive care să genereze efecte pozitive, atât referitor la organizarea eficientă şi riguroasă a accesului şi controlului specific la intrarea în penitenciar, cât şi în ceea ce priveşte integritatea personalului.

În final, aş vrea să vă mulţumesc în nume personal, nu pentru interviu, şi nici pentru corectitudinea gazetărească pe care aţi manifestat-o constant în raport cu penitenciarul maramureşean în ultimii ani, ci pentru faptul că deşi sunteţi atât de tineri, aţi depus susţinut un destul de singular şi admirabil efort jurnalistic de recuperare a memoriei sinaxarice a celor care au suferit pentru Ţară şi semeni, nu pentru ei înşişi, în închisorile comuniste. Aştept vremurile în care copiii noştri vor învăţa cu recunoştinţă despre Ei la şcoală şi vor înţelege şi valoriza în viaţa lor de români faptul că adevăratul eroism şi mucenicia cea desăvârşită întru Hristos s-a petrecut şi în vremurile acelea înfricoşătoare ale istoriei naţionale.

În rest, existenţial vorbind, cred că e infinit mai folositor să citeşti, înţelegi şi trăieşti o carte scrisă de Arsenie Boca decât să fii primul pe orice fel de scenă a lumii.

„Aştept vremurile în care copiii noştri vor învăţa cu recunoştinţă despre cei care au suferit pentru Ţară şi semeni, nu pentru ei înşişi, în închisorile comuniste, şi vor înţelege şi valoriza în viaţa lor de români faptul că adevăratul eroism şi mucenicia cea desăvârşită întru Hristos s-a petrecut şi în vremurile acelea înfricoşătoare ale istoriei naţionale”.

Horia Chiş