„Copiii nimănui” şi taberele de vară

În vara aceasta, peste 200 de copii şi tineri din cadrul Direcţiei pentru Protecţia Copilului Maramureş au fost sau urmează să plece în tabere organizate în România. Ţara noastră posedă “bogăţii” mult mai de folos acestor copii decât străzile şi casele din peninsula sub formă de cizmă de unde două fetiţe s-au întors cu o umbră întunecată în suflet.

Propriu-zis, nu au vacanţă. Doar pentru că nu merg la şcoală, nu le aduce bucuria libertăţii, din contră, e numai o altă îngrădire care se adaugă celorlalte. În rest, acelaşi program instituţionalizat. Ziua întreagă împărţită între „fără un sfert”, „fix” sau „la jumate”. Ore fixe de trezire, fără lenevirea dulce în miros de mic-dejun pregătit de bunica. Fără chemarea duioasă, cu accent de prefăcută severitate, a mamei: „Trezeşte-te, ţi se răceşte laptele!”.

Pentru unii dintre ei, cei norocoşi – cei care le îndrumă timpul spun că sunt cei care merită -, o rază de bucurie tot le înseninează dimineţile. Emoţia călătoriei ce se prefigurează, neliniştea plăcută a neprezăzutului, speranţa locurilor noi şi, poate, cine ştie?... În fiecare plecare e o speranţă. Fiindcă, da, vor pleca în tabără. Ceilalţi, mai puţin norocoşi, vor rămâne în centre şi vor aştepta întoarcerea colegilor. Cei care merită le vor povesti întâmplări, aventuri, vise... Din poveşti se vor naşte speranţe şi temeri pentru când vor părăsi Instituţia. Sunt copii năpăstuiţi de o soartă nemiloasă ce nu s-a arătat îngăduitoare nici măcar pentru cei care merită. Sunt copii aflaţi sub protecţia statului, ar trebui să fie. Sunt copiii instituţionalizaţi, din cadrul DGASPC (Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului) Maramureş.

Aceasta ar fi un alt mod de a trata problema taberelor de vară organizate de DGASPC. Şi nu e vorba doar de taberele din peninsula sub formă de cizmă. GAZETA de Maramureş a scris mult despre tabăra întunecată din Italia.

Lărgind orizontul, atât cât cititorii să poată cuprinde întregul tablou, e bine să spunem că, doar în această vară, peste două sute de copii instituţionalizaţi au fost sau vor fi beneficiarii unor noi descoperiri sau revederi de locuri ieşite din comun, aici, în ţara noastră, în România.

Minunatele plaiuri ale Bucovinei, mănăstirile istoriei noastre din nordul Moldovei şi încă alte obiective culturale, într-un periplu de şapte zile, au fost asigurate prin grija Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor şi DGASPC Maramureş. Plastic, putem numi această îngrijire protocol de parteneriat, dar nu-i putem ştirbi scopul de a oferi ceva unor copii ce nu au multe.

Tot printr-o înţelegere între Biserica Ortodoxă Română - de această dată prin Arhiepiscopia Tomisului - şi DGASPC Maramureş, în această perioadă, un grup de copii se află în tabără pe litoral. Emoţii, soare, valuri, spectacole cu delfini, Acvariu, Aqua Magic. Ajutorul acordat de Biserică îi face pe aceşti copii să nu fie ai nimănui şi poate constitui, iată, un alt mod de a vedea problema.

Taberele la mare sunt cele mai numeroase şi implică cel mai mare număr de copii. O sută de copii şi tineri instituţionalizaţi au fost plecaţi în luna iulie, prin Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret, la 2 Mai. Hope and Homes for Children România (HHC România) va susţine financiar 76 de copii şi tineri care vor petrece şapte zile la Costineşti, la sfârşitul lunii august.

Din nou, putem numi toate acestea într-un mod banal: protocoale de parteneriat. Însă nu e bine să trecem lejer (Sau putem?) peste dovada faptului că totuşi cineva se gândeşte la aceşti copii, iar o parte din responsabilitate şi grijă e împărţită şi de lucrătorii de la Protecţia Copilului. Din vocaţie sau din datoria fişei postului, unii din aceşti oameni dau ceva în schimbul salariului primit, îşi fac meseria. 

Tot prin grija HHC România, în această perioadă, un grup de copii şi tineri participă la tabăra de pictură de la Deseşti. Mai sunt şi alte tabere, la Braşov, mai sunt excursiile şi drumeţiile de-o zi. A mai fost şi sponsorizarea - nu ştim dacă e vorba de o strategie PR - făcută de SOS Bambini, asociaţia italiană cu interese nu prea clare, pentru un grup de 27 de copii care au beneficiat de două tabere la Gura Humorului.

Am ales şi această abordare, atât pentru informarea completă a cititorilor, cât şi ca un îndemn pentru cei ce conduc destinele acestor copii, nu e vorba doar de noua conducere, ci mai ales de Consiliul Judeţean Maramureş (a se citi, în primul rând, lipsa fondurilor pentru hrana copiilor, din toamnă încolo). Pentru noi, am scris cu speranţă pentru o cale de normalitate.

Perioada neagră a Împăratului copiilor, Boitor, a trecut. Ce va urma, nu ştim, într-o instituţie de stat niciodată nu ştii. Întotdeauna va fi o zonă gri, până la urmă e nuanţa normalităţii. Doar negrul să nu se întoarcă peste dimineţile trezite la ore fixe ale... copiilor nimănui!?