Construcția podului. Lidia Agricola (1914-1994)

Construcţia podului este un elogiu adus clasei muncitoare. Este o pictură legată de o perioadă în care regimul politic care se impunea încerca să impună ideologia sa şi prin artă. Realismul Socialist a avut o scurtă perioadă de manifestare, artiştii găsind portiţe de exprimare liberă. Dincolo
de ideologie, pictura Lidiei Agricola este una de plain-air cu valenţe documentar-istorice şi cu calităţi picturale care se înscriu în şirul cronologico – stilistic al  «Centrului Artistic Baia Mare».
 

Lidia Agricola s-a remarcat în contextul «Cen­trului Artistic Baia Mare» prin creaţia sa, le­ga­tă exclusiv de efervescenţa artis­tică de la Baia Mare, dar şi prin activitatea sa pedagogică. Între 1929-1932 a frecventat  cursu­rile Şcolii Libere de Pictură sub îndrumarea lui János Kriszán şi András Mikola. A fost îndrumată şi de către Sándor Ziffer. A parti­cipat la expoziţii la Moscova în 1950, Budapesta în 1949 şi 1951, la Sofia în 1951, la Varşovia în 1952, Berlin în 1953. În Baia Mare a avut expoziţii personale în  1937, 1968, 1969 şi 1975. În 1938 şi 1939 a participat la Salonul Naţional de la Buda­pesta, iar în 1954 lu­crări ale artistei au fost incluse în expoziţia românească a Bienalei de la Veneţia. A primit Premiul de Stat pentru pictură în 1952.

Viaţa şi activitatea sa ar­tis­tică sunt în totalitate legate de Baia Mare şi de tendinţele stilistice şi tematice de la Baia Mare. Ideo­logic, a transpus în pictură, după război, subiecte legate de tematica programul artistic al Realis­mu­lui Socialist. A avut o contribuţie majoră în dezvoltarea învăţămân­tului artistic fiind liderul Şcolii medii de Artă între 1950 şi 1954. În 1933 a fost arestată 10 zile la Sighetu Marmaţiei pentru activităţi ilegaliste.
A fost primită în Partidul Co­munist în 1945. S-a căsătorit cu Katz Marton în 1934, cu care a avut un copil născut în 1936. În 1941, Katz Marton a fost deportat şi a murit în 1942, într-un detaşa­ment de muncă din Ucraina.În perioada războiului a rămas în Ardealul cedat Ungariei. S-a recă­sătorit cu Weith Lásló în 1953.

Lucrarea Construcţia podului, datând de la începutul anilor ’50, încadrat în tema înnoirilor socia­liste, are ca subiect un şantier menit a schimba şi moderniza in­fra­structura oraşului. O punte veche stă alături de un pod ridicat în partea stângă a lucrării. Jumă­tatea superioară a tabloului este în totalitate dominată de elementele naturale specifice Băii Mari. În partea stângă recunoaş­tem Dealul Florilor, echilibrat de dealul din dreapta, ale căror profiluri descriu un profil pronunţat al orizontului prin contrastul ver­delui închis cu cerul luminos frământat de norii figuraţi prin tuşe fragmentate de griuri nuan­ţate.

Întregul tablou conţine tuşe alăturate specifice tehnicii impresioniste. În jumătatea inferioară domină nuanţele de brunuri specifice pământului. Este de remarcat diversitatea cromatică prin bogă­ţia nuanţelor acestora.

În Construcţia podului partea de jos este dinamizată puternic de diagonalele descrise de către drumul din prim plan care urcă până la marginea din stânga unde se contrapune diagonalei podului dispus pe diagonala ascendentă.
Diagonala drumului este acom­paniată de o puternică diagonală a punţii, aflată în jumătatea dreaptă a tabloului, care porneşte din marginea tabloului şi se termină la mijlocul acestuia. Toată jumă­tatea inferioară este descrisă prin­tr-o succesiune de planuri: pă­mânt, vegetaţie, apă, în tonalităţi apropiate. Acestea constituie fundalul pentru elementele antropomorfe şi cele artificiale.

În contrast cu dinamicitatea de jos, menită a sugera acţiunea, ju­mă­tatea superioară este statică. Pe mediana orizontală sunt ilustrate un şir de case care urcă uşor în partea dreaptă. Volumele dea­lurilor piramidale, acoperite de vegetaţie sunt înfăţişate relativ simetric, iar în profunzime, prin culoare (dealurile din planul î­n­depărtat sunt un amestec de verde cu albastru), dau pers­pectivă ima­ginii. Contrastele valorice susţin dife­renţele dintre elementele motivistice atât prin alăturarea petelor cât şi prin conturare. Contrastele cromatice merg de la rafinamentul nuanţelor la contraste ferme de complementare: roşu-verde în planul median. Griul albăstrui al cerului îl regăsim în pod, elementul desenat cu atenţie. Rectangu­laritatea sa se distinge în raport cu picturalitatea celorlalte motive plastice. În partea stângă, siluetele a doi muncitori sunt pictate cu minimum de mijloace fiind descrişi în mişcare, acompaniaţi de o roabă.

Este un elogiu adus clasei muncitoare. Este o pictură legată de o perioadă în care regimul politic care se impunea încerca să impună ideologia sa şi prin artă. Realismul Socialist a avut o scurtă perioadă de manifestare, artiştii găsind portiţe de exprimare liberă. Dincolo de ideologie, pictura Lidiei Agricola este una de plain-air cu valenţe documentar-istorice şi cu calităţi picturale care se înscriu în şirul cronologico – stilistic al «Centrului Artistic Baia Mare».