Colţu meu. De la don pio la don porcărie!

În prag de sărbători, lumea cumpără de toate pentru toţi, cu o furie demnă de lucruri mai bune. Dar sunt şi situaţii în care, vrei nu vrei, te duci la cumpărături. Aşa a făcut un prieten de-al meu, obligat să co­linde magazinele pentru a cumpăra o scurtă de iarnă. A colindat marile magazine din aglomerările comerciale ale oraşului, fără să găsească ce îşi dorea. Şi a început să caute în aşa-zisele magazine de lux ale Băii Mari. Magazine de lux mai ales prin preţuri, că luxul este lăsat în magazie.
Şi a ajuns la Don Pio, un magazin pe bulevardul Bucureşti, în care vitrinele îţi induc ideea că vei găsi haine de bună calitate, haine în pas cu moda. A intrat, a văzut, a ales. O scurtă de culoare închisă, ce stătea bine, cu un material ce părea bun şi cu un preţ de mai multe milioane de lei. O scurtă scumpă!
Bucuros că a rezolvat o problemă care îl sâcâia de ceva vreme, prietenul s-a dus acasă precum un Moş Crăciun! A doua zi a plecat la serviciu cu noua achiziţie. Afară frig, o dimineaţă senină cu tempe­raturi spre 0 grade. Deci scurta s-a dovedit a fi utilă din prima zi, şi-a spus prietenul meu mulţumit. Când a ajuns la serviciu şi a vrut să se dezbrace, un junghi dureros dinspre coaste l-a lăsat fără aer. Frumoasa scurtă, scumpă, luxoasă, era stricată. Capsa de jos, cea care închide partea cu fermoar a scurtei, era ieşită din material. Nu ştiu ce a simţit, dar la venirea de la serviciu a mers la magazin. Trebuie să spun că prietenul meu este un european convins, cunoaşte drepturile cetăţenilor europeni şi foloseşte toate chestiile astea în problematica comercială de aici. Culmea e că, uneori, a avut câştig de cauză! Deci, încrezător s-a dus la magazin cu scurta cumpărată recent şi cu un defect mare. Dincolo, ai fi primit alta sau contrava­loarea produsului. Dar în România... Cei din magazin au constatat defectul şi au spus că se poate merge la un croitor cu care au o relaţie de colaborare, să repare defectul. Au spus că vor plăti ei reparaţia, respectiv vreo 5 lei. La croitor lucrurile
s-au văzut altfel. Omu’ nu avea capse din alea, nu avea matriţă, nu avea... Înapoi cu scurta la magazin, într-o altă zi. Nu-i nimic, au spus ăia! O ducem noi! A lăsat scurta acolo şi a aşteptat telefonul, a doua zi. A sunat spre după-masă. Prietenul meu s-a dus şi a luat scurta ce avea pusă capsa buclucaşă. Trecuseră deja câteva zile de când făcuse achiziţia luxoasă. A doua zi a plecat la serviciu, o dimineaţă răcoroasă, dar nu avea treabă, avea scurtă scumpă, dar călduroasă. Când a ajuns la serviciu a constatat, vrând să se dezbrace, că are o găurică în buzunar. A luat scurta şi a studiat-o. Culmea ironiei! Lipsea o capsă, acolo unde se închide buzunarul. Parcă fusese decupată. Evident, era o capsă ca şi aia reparată.

Deci, inteligenţii de la magazin, probabil, au scos capsa de acolo şi au pus-o dincolo. Concluzia: nu cumpăraţi, în prag de sărbători, haine de lux, haine scumpe dintr-un magazin ce s-a dovedit a nu fi unul european. Iar drepturile noastre.... mai uşor. Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul!