Campionul din spatele campionilor. Petru Holovaci, cel mai longeviv masor sportiv din Maramureş

A colaborat cu echipe care au scris istoria sportului maramureşean şi a ridicat masajul la rang de artă. Este cel mai longeviv masor din Maramureş, omul cu „mâini de aur”, care a înfăptuit adevărate miracole. GAZETA de Maramureş vă prezintă povestea inedită a lui Petru Holovaci, un altfel de campion.

Pentru el, meseria e cu adevărat brăţară de aur. O meserie care în timp a devenit artă, pasiune şi, pentru noi, „profanii”, miracol. Petru Holovaci este masor. Cel mai longeviv din Maramureş. Un „maestru” care a susţinut prin dăruirea şi munca sa performanţa sportului maramureşean. A colaborat cu multe echipe care au scris istoria sportului de pe aceste meleaguri, iar de 7 ani este masorul campionilor noştri de la rugby. De altfel, şi el e un campion. Unul modest.

Povestea lui a început în copilărie: „am jucat fotbal la juniori la Minerul Cavnic, iar după ce m-am lăsat de fotbal m-am angajat la Mină. Am intrat în producţie şi a venit o circulară care spunea că cei interesaţi pot merge la cursuri de masori la Bucureşti. Eram mecanic maşini, sudor etc. M-a chemat preşedintele de sindicat şi mi-a spus de circulară, şi am acceptat să merg la Bucureşti. Eu ştiam ce înseamnă masajul doar din ce am văzut la masorul care era la echipă în perioada în care am jucat fotbal”.

Pe atunci, cursurile de masaj erau extrem de serioase. Holovaci povesteşte: „cursurile de la Bucureşti au fost făcute de Centru de Medicină Sportivă „23 August” – Federaţia Română de Fotbal. Cursurile le-am făcut cu masorul Echipei Naţionale, Victor Hexan, care este acum la Şahtior Doneţk, cu Mircea Lucescu. Din când în când ne mai sunăm şi ţinem legătura”. După ce a terminat cursurile, în 1984, s-a întors acasă şi a devenit masor la echipa de fotbal seniori din divizia B Minerul Cavnic. O perioadă a lucrat în paralel şi la Mină, apoi a fost scos din producţie şi a rămas numai cu echipa, dar era plătit de Exploatare: „Am rămas doar eu masor la Cavnic, pentru că masorul ce era acolo a mers la FC Baia Mare. Eram masor la echipa de fotbal, la cea de handbal în Divizia A şi la juniori. Aveam trei grupe de copii şi juniori. Debutul ca masor în Divizia B a fost meciul UTA Arad – Minerul Cavnic (1-0)”.

După FC Minerul Cavnic, a trecut la FC Baia Mare, echipă care era în Liga Naţională, antrenată pe atunci de Ioan Sdrobiş: „La Cavnic am fost masor 15 ani, apoi am fost un an la FC Baia Mare, cât timp a fost echipa în Liga Naţională (dar activam în paralel şi la Cavnic, care era în Divizia B).

Eram cerut de Baia Mare să vin să îi ajut la meciuri. După ce a început declinul minelor, nu a mai fost echipă la Cavnic şi am fost chemat la Baia Mare, care era în Divizia B, patron Henrich Schors, căpitan de echipă Dinu Bumb. Am lucrat o perioadă de 5 ani la FC Baia Mare, perioadă în care au fost şi două promovări în Divizia A”.

Apoi a ajuns la Olimpia Satu Mare pentru o perioadă de 3 ani, de acolo a plecat pentru doi ani la Negreşti-Oaş. Ambele echipe erau în Divizia B. În urmă cu 7 ani s-a întors acasă, la echipa de rugby CSM Ştiinţa Baia Mare. Şi e mândru că a reuşit să contribuie la performanţele campionilor noştri: „De când sunt cu această echipă, s-au câştigat două titluri de locul 3, de două ori Cupa României, trei locuri I şi un loc II”. Holovaci reuşeşte să înfăptuiască adevărate miracole: „Care sunt cele mai frecvente probleme? Întinderi musculare, rupturi, entorse, contuzii.

Ce se face când sunt întinderi musculare, entorse, că asta nu se întâmplă doar sportivilor? Oamenii trebuie să ştie că primul lucru în caz de entorse trebuie să pună gheaţă. După o zi, dacă nu e foarte grav, se începe tratamentul cu unguente şi împachetări şi antiinflamatoare. Masajul trebuie făcut uşor, iar după 4 – 5 zile începe să se retragă. Dar trebuie şi fizioterapie”. Cel mai mult practică masajul de recuperare, de relaxare şi reflexoterapie.

De-a lungul carierei sale, i-au trecut „prin mâini” numeroase vedete şi sportivi de prestigiu, spune că mulţi   l-au ajutat în carieră şi cu mulţi a rămas în relaţii foarte bune: „Jucătorii care erau la Baia Mare când erau în divizia A, de la renumita echipă a lui Viorel Mateianu. De exemplu, Rosznai Bela, Sepi Imre, Daniel Prodan (Olimpia Satu Mare). Deşi erau vedete, erau oameni foarte modeşti şi m-au ajutat foarte mult în carieră. Condruc Ioan, Radu Pamfil Molnar Gheorghe, antrenorii Ioan Onciu, Harmuth Lang, Ioan Tătăran etc”.

Holovaci spune că spiritul de echipă trece şi dincolo de teren. Lucrează în echipă cu medicul Peride Mihai Marius şi kinetoterapeutul Cosmuţa Sebastian. Fiind împreună cu sportivii, în cantonamente, la antrenamente, la meciuri, simte că face parte dintr-o familie.

Aşa că, se simte părtaş şi la necazurile, dar şi la bucuriile ei: „Cea mai mare bucurie din carieră? Când am câştigat prima dată locul I cu echipa de Rugby CSM Ştiinţa Baia Mare. Au urmat şi altele, dar acel titlu a fost cel mai important din cariera mea de masor”. Satisfacţiile materiale nu sunt atât de importante pentru el. Nu te îmbogăţeşti financiar din masaj. Dar te poţi îmbogăţi sufleteşte: „Este o meserie normală din punct de vedere financiar, dar cel mai important este când vezi că omul îşi revine din mâna ta. Mă caută oamenii şi acasă sau mă sună să îi ajut sau să le dau sfaturi în diverse probleme”.

„După 29 de ani nu mi se mai pare nimic greu în această meserie. La început a fost mai greu, până m-am obişnuit, până şi-au dat drumul mâinile. Dar cu trecerea anilor a devenit ceva firesc. Nici vorbă, nu este mai greu să faci masaj la unul mai gras decât la unul slab. Sunt aceleaşi proceduri. Dar masajul se face în funcţie de sensibilitatea fiecăruia sau de problemele pe care le are”. Holovaci a fost curtat   de-a lungul timpului de numeroase echipe din Divizia A (cel mai mult au insistat cei de la Gloria Bistriţa), dar nu a plecat din Maramureş.

Meseria sa i-a oferit posibilitatea să bată lumea în lung şi-n lat. De peste tot, a adunat amintiri şi suveniruri: „adun păhăraşe personalizate cu inscripţia locurilor pe unde am umblat. Am din Ungaria, Austria, Cehia, Italia şi Croaţia, ţări pe care le-am vizitat şi am fost cu echipa”.

Trecerea de la fotbal, la rugby a fost o provocare pentru el: „nu a presupus ceva în plus, pentru că stilul de joc diferă. Aici, când sunt accidentaţi, te-ai dus direct în teren, pe când la fotbal, aştepţi să se oprească meciul şi intri doar dacă te cheamă arbitrul. Mă consum intens la meciuri, trăiesc din plin toate momentele şi fazele”.

Meseria sa a însemnat şi sacrificii. De multe ori, pentru a fi în cantonamente cu echipa, asemeni celorlalţi, a „rupt” din timpul dedicat soţiei şi fiului său, Cătălin Bogdan, care are acum 17 ani. Dar spune că s-a bucurat întotdeauna de sprijinul lor. La fel şi de al jucătorilor: „Un moment interesant a fost că în ziua în care m-am căsătorit aveam meci cu Armătura Zalăul. Am lipsit de la acel meci, că m-am cerut, iar cadoul de nuntă de la băieţii de la Minerul Cavnic a fost că echipa a bătut cu 1-0”.

În familie, însă, nu prea practică masajul. Spune că soţia sa nu „profită” de talentul său: „Toate femeile sunt topite după masaj, în schimb, soţiei mele nu îi place masajul. Foarte rar m-a solicitat, de exemplu o dată, când a avut apă la genunchi”. Poate părea ciudat, dar lui nu i s-a făcut niciodată masaj. „Acum mi-a promis kinetoterapeutul echipei că îmi va face o dată masaj să văd cum este”.

Cât despre transmiterea meseriei, spune că: „Băiatul meu nu a moştenit meseria asta.

Când era mic, el ştia ce unguent îmi trebuie, îmi pregătea gheaţă sau ce aveam nevoie dacă venea cineva la mine acasă să-l ajut într-o problemă. Ştia şi exerciţii medicale. El e preocupat de muzică, este membru într-o trupă hip-hop, pentru care el scrie versurile”.

Petre Holovaci are mulţumirea şi împăcarea omului care ştie că se află pe drumul său. N-a vrut să renunţe niciodată la meseria pe care o face atât de bine. Pentru viitor îşi doreşte sănătate şi performanţă, ca şi toţi campionii: „Să fiu sănătos, să luăm anul acesta titlul de campioni naţionali cu CSM Ştiinţa, familia şi echipa să fie sănătoase, împreună cu antrenorii (Apjoc Eugen, antrenor principal şi antrenor la Echipa Naţională şi Lucaci Vasile, secund) şi conducerea Clubului care sunt lângă noi, lângă echipă”.

„Petre Holovaci este un om deosebit, un om devotat echipei pe care o slujeşte, un om corect, un om prin mâinile căruia au trecut foarte multe glorii sportive din multe ramuri. În ceea ce mă priveşte personal, sunt foarte mulţumit de activitatea lui şi am fost alături de el în toate momentele, şi bune şi mai puţin bune ale lui şi ale familiei. Este cu adevărat un profesionist care îşi face meseria exemplar. Sunt foarte încântat de ceea ce face”.

Călin Matei, preşedinte CSM Ştiinţa Baia Mare.

 

 

„La un moment dat, am avut un accidentat, pe Sorin Sabău de la FC Baia Mare. Atunci am stat cu el două zile şi două nopţi, cu gheaţă şi unguente şi tot ce trebuie.

S-a accidentat sâmbătă şi trebuia să joace miercuri. Am reuşit să-l recuperez până miercuri şi, spre bucuria mea, a dat şi gol. Eram în cantonament şi am stat zi-noapte lângă el. A fost alături şi medicul echipei, Brânduşe Marius. Dacă eu sunt cel mai longeviv masor, pot să spun că cel mai longeviv medic sportiv din Maramureş este Teodor Brazdău, zis şi Papa”.

Petru Holovaci

 

 

„Nu au fost momente în care să vreau să renunţ. Nu mi s-a părut greu, pentru că tot timpul am vrut să fiu din ce în ce mai bun. Masajul sportiv este bun în primul rând pentru recuperarea muşchilor. De fapt, tot ce e legat de recuperarea sportivilor ţine şi de masaj. Recuperarea se face cu saună, bazin, masaj. Înainte de meciuri se face masaj pentru încălzire. Nu am făcut un calcul, dar mulţi sportivi mi-au trecut prin mână”.