Biblioteca de idei / „Spre Ţara Făgăduinţei”

„Spre Ţara Făgăduinţei” au plecat milioane de oameni, în timpuri istorice, spre a-şi rezolva problema cea mai importantă a vieţii – asigurarea existenţei. „Spre Ţara Făgăduinţei”, de fapt spre „zările făgăduinţei” au plecat şi românii imediat după ce vremurile au permis această libertate. Din neamul cel mai sedentar al Europei, Românii au devenit cel mai peregrinat popor, minoritatea românească fiind cea mai importantă „etnie” într-o serie de ţări ce ne-au zâmbit în timp cu promisiunile unei vieţi mai bune.

 

Acest Exod este un capitol important pentru Naţia Română, aşa precum în Sfânta Scriptură, după Cartea Genezei, vine Exodul! Sigur că la alte dimensiuni istorice sau metaforic-istorice, pentru români fenomenul migrării a marcat accentuat viaţa concetăţenilor noştri. Atât a celor plecaţi, cât şi a celor rămaşi la „baştina” lor, acasă.

Dacă s-ar face o statistică foarte exactă, probabil că în fruntea listei localităţilor cu cea mai mare pondere în „migranţi” ar fi Borşa. În consecinţă, cartea colegei mele, Directorul Bibliotecii orăşeneşti Borşa, TINUŢA GREC, este binevenită precum o „binecuvântare” acordată la timp.

Cu un talent greu de întâlnit până şi prin breasla scriitoricească, Bibliotecara de la Borşa dedică borşenilor o nouă CARTE DE IDENTITATE. O carte care descifrează cu detalii semnificative taine dialectice ale devenirii, pentru câţiva exponenţi tipici, bine aleşi, spre a fi reprezentativi într-o cazuistică dificilă chiar şi sociologic. Talentul de a căuta poveşti relevante într-o lume cu inflaţie la capitolul poveşti de viaţă, acribia căutării „ce”-urilor determinative, meticulozitatea în descoperirea tainelor personajelor fac din Tinuţa Grec un excelent condeier.

Şi, în plus, prin această carte, e foarte posibil ca noi, ceilalţi, neborşenii, să încercăm să-i înţelegem pe aceşti „luptători” pentru libertate şi în noul context al elasticizării graniţelor, al fluenţei obiceiurilor, al disoluţiilor autoritarismelor anacronice pentru vremurile pe care le trăim.

 

„Spre Ţara Făgăduinţei” demonstrează, totodată şi modul în care un bibliotecar cu vocaţie profesională poate deveni „scriitor de vise” şi „povestitor de destine”.