• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Duminică , 14 August 2022

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 6 Decembrie , 2021

Biblioteca de idei. Rugăciune pentru România

„Binecuvântează, Doamne, Ro­mânia!” și „Doamne, ocrotește pe români”! sunt slovele încrustate artistic pe Monumentul falnic „Rugăciune pentru Ro­mâ­nia”, edificat la Câlnic (Alba) de familia acad. Marius Porumb și Zoe Vida Porumb și sfințit sâmbătă, 27 noiembrie 2021, în preajma Zilei Națio­nale de la 1 Decembrie. Așezat lângă Cetatea Câlnic, preluată în 1995 de Asociația Ars Transsilvaniae Cluj (Președinte: acad. M. Porumb) și devenită în 1999 Monument UNESCO, acest „Stâlp al Cerului”, cum am îndrăznit să-l botez în cuvântul rostit la eveniment, devi­ne referențial și strategic pentru toți trecătorii, fie ei săteni, fie vizitatori. Este un element cert de signalectică civică, lângă care te oprești să rostești un „Tatăl nostru”, dar care te obligă să citești și inscripția votivă (despre realizatori), dar și pe cea vocativă și invocativă, ce pornește către CER. Din aceste ultime considerente, putem aprecia Troița de la Câlnic ca un fel de „Arbore sacru”, așa cum se plantau încă în zorii civilizației aceste semne apotro­paice, atât pe rol de „Copac primordial”, Axis mundi mai târ­ziu, cât și ca ocrotitor al co­munității.

Renumiți savanți ai lumii și mari intelectuali români au scris despre „puterile tropaice” ale acestor „coloane cerești”, de atragere a forțelor benefice, cât și despre cele „apotropaice”, care pot respinge forțele ma­lefice. Nici nu-i de mirare de ce la noi, la români, troițele sunt atât de răspândite, la intersecții de drumuri, la fântâni de sat, la cimitire etc., căci acolo se considera că energiile Universului se află „la cea mai înaltă tensiune”.
Da, Sfânta Cruce este un puternic semn ocrotitor. Fie ca rolul acesta să-i reușească și troiței lucrate de Ionuț Moldovan din Vadu Izei, care peste câteva zile va realiza și o Poartă maramu­reșeană la Dubai, în cadrul Expoziției Mondiale de acolo.
I-am pomenit și pe cei trei ie­rarhi „de Alba Iulia”, începând cu PS Emilian Birtaș Întemeietorul, IPS Andrei, mitropolitul de astăzi al Clujului, cel ce a oficiat sfințirea, fost și el episcop în Cetatea Marii Uniri și IPS Irineu, actualul întâi-stă­tător al Eparhiei, toți trei din Maramureș (Rohia, Oarța de Sus, Băsești). L-am adus dintr-o strigare voit protectivă și pe George Pop de Băsești, Preșe­dintele Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918, considerând că sufletul său se bucură acolo în ce­rurile la care, prin RUGĂ, ne prosternăm și noi și ne cerem ocrotire.

Am considerat că afișarea unei astfel de „mândrii” este „nestri­căcioasă”! Acad. M. Porumb, inițiator, salvator de monument, îngrijitor de soartă etc. băimă-rean. Soția Zoe, asemenea. Fiică și ginere „de Gheza Vida”, artistul maramureșean care prin monumentele sale, mai ales prin cele de for public, a condus stilizarea și simbolistica etnică și filosofică până la virtuți sublime. Ce sunt monumentele de la Moisei și Carei dacă nu „stâlpi ai cerului și pământului românesc?”. Lângă noi – acad. Liviu Pop, de loc din Suciu de Sus, arhitectul clujean Ionel Vitoc și soția sa Cristina, cu rădăcini chiorene și care ridică satul Vălenii Șom­cutei către „Cerurile Patriei”, ca un apostol al lui Nicolae Iorga sau Dimitrie Gusti. Ionuc, meșterul, soția Ana-Maria, fiul Andrei, subsemnatul, împreună cu colegul dr. Ioan Gogotă de Giulești și alți „bine veniți” din Septentrionul Patriei, la che­marea ASTREI sau la propria chemare!
La Câlnic am început a cugeta precum Romulus Vulcănescu (al cărui nume e încă pe frontispiciul Școlii din Bârsana), că stâlpi ai cerului sunt și bunii conducători de obște. Mi-au fost foarte dragi reprezentanții sașilor. De pildă, avocatul Friedrich Gunesch, secretarul general al Consistoriului Superior al Bisericii Evanghelice C.A. din România, care a pre­zentat mesajul de suflet al episcopului său și un adagio „în stil maramureșean”.

Ulterior, am aflat că și soția sa este maramureșeancă, ceea ce m-a îndemnat să gândesc (pă­cătos-nepăcătos?!) că e foarte bine că exponenții Nordului
s-au așezat, prin destin și voință, în fruntea lucrurilor bine făcute și de mare folos sufletesc!

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.