Biblioteca de idei / Petre Dulfu şi Vasile Alecsandri

Printre referinţele bibliografice care circumscriu activitatea literară a lui Vasile Alecsandri ar trebui să figureze şi lucrarea lui Petre Dulfu „Activitatea lui Vasile Alecsandri pe tărâmul literaturii române”. A fost teza de doctorat a scriitorului, susţinută în anul 1881 la Universitatea din Cluj, sub îndrumarea ilustrului său dascăl Grigore Silaşi. Din păcate, însă, cu o regretabilă continuitate, exegeţii bardului de la Mirceşti scapă din studiile lor această carte foarte importantă pentru istoria literaturii.

Considerând că „lipsa” vine şi de la faptul că „teza” lui Petre Dulfu a fost scrisă şi publicată în limba maghiară, în anul 2006 Biblioteca băimăreană a dat pe piaţa cărţii traducerea volumului, realizată de colega noastră Ana-Maria Brezovszki. Lucrarea a apărut în cadrul Programului cultural „Maramureşul perpetuu”, Seria „Personalităţi maramureşene” şi a fost distribuită celor mai importante biblioteci româneşti spre a fi studiată şi, pe cale de consecinţă, valorificată. Din păcate, în cei zece ani ce au trecut de la „gestul” nostru cultural, numai cercetătorii din Ardeal s-au încumetat să o „remarce”, fără a produce însă „efecte de istorie literară”.

Lucrul acesta ne învredniceşte nu să „criticăm” analiştii şi istoricii literari, ci să persistăm în „temeluire”! Vom reedita cât de curând această traducere şi o vom expedia aplicat tuturor celor care au preocupări de istorie literară, inclusiv revistelor de gen din diferite „cetăţi culturale”, chiar şi din afara graniţelor convenţionale. Mai ales acum când Petre Dulfu a devenit atât de cunoscut, nu numai prin opera sa, ci şi prin reverberaţiile numelui său aşezat pe frontispiciul unei instituţii referenţiale în domeniu. O vom face şi pentru a încerca ridicarea „numelui” la nivelul „renumelui”. Dar şi de dragul celor doi clasici români. Căci cartea lui Petre Dulfu ne descoperă un Alecsandri fascinant, cu multe sublinieri uimitoare în vremuri în care a vorbi limba română şi a scrie despre români în Transilvania era un adevărat act de curaj. Curaj pe care, dincolo de toate conjuncturile, Petre Dulfu l-a avut cu asupră de măsură.