Biblioteca de idei / O „bibliotecă a românilor de pretutindeni”!

O scrisoare foarte interesantă a fost expediată autorităţilor judeţene şi locale, în care renumitul cercetător prof. univ. dr. Ioan Godea, conducător de doctorat la Universitatea din Oradea, propune ca Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” să nu i se mai spună nici „judeţeană” şi nici „Petre Dulfu”, ci „Biblioteca Românilor de Pretutindeni”.

Propunerea mă surprinde oarecum, dar mă şi flatează, ca de altfel şi conţinutul scrisorii, care cuprinde aprecieri de tip bene merenti şi-mi este şi mie remisă „spre ştiinţă”. Instituţia pe care o conduc a devenit în timp cu adevărat o „bibliotecă” de acest tip…

Această publicaţie, ce mă onorează cu rubrica de faţă, a titrat de multe ori materiale analitice cu sintagme asemănătoare. După ce am „săvârşit” deschiderea a zece biblioteci româneşti în lume, pentru românii de pretutindeni, ne putem revendica la capitolul „onoare” şi o „titulatură” de proporţiile acestea. După succesele revistei noastre, „Familia Română” în bătălia pentru limba română, îndrăznim să ne mândrim şi cu o astfel de „dimensiune”!

Îi mulţumesc celebrului profesor Ioan Godea pentru eleganta formulă de afişare a prieteniei. Dar, totodată, îl „încredinţez” că nici nu o să mă „încred” în laude şi nici nu o să arunc problema în derizoriu. Cred în această idee, în partea ei sobră, elegantă, diplomatic-culturală şi hermeneutic-educativă tocmai pentru că „lumea” bibliotecilor ca domeniu al cunoaşterii stă acolo „sus”, după Academie şi unele universităţi. Iar „naţionale” sunt şapte teatre (Iaşi, Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Craiova, Târgu-Mureş, Sibiu) şi câteva muzee. Oare de ce în „universul” bibliotecilor există o singură „Naţională”, la Bucureşti, care, cu excepţia gestionării „depozitului legal”, nu mai are niciun fel de atribuţii cu asemenea anvergură?!