• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Luni , 19 August 2019

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Marţi , 11 Iunie , 2019

Biblioteca de idei. Mitropolitul meu* (II)

Personal, cultiv o mistică esențială a locurilor și locuirilor! Din aceste considerente, apreciez că Țara Codrului a fost răsplătită cu demnitatea de Mitropolit pentru un fiu al Ei. Tocmai, datorită contribuțiilor sale istorice, din care timpul a degajat un Mare Om al Locurilor, dar și cele mai numeroase forme de locuire, satul Oarța de Sus, unde a văzut în 1949 lumina zilei copilul Andrei, care avea să devină arhiepiscop de Alba Iulia și apoi Mi­tropolit, poate fi considerat „cel mai bogat sit”, aici găsindu-se din plin dovezi de locuire din paleolitic și până în zilele noastre. Iar elementele esențiale încep cu mulțimea de așezări tumulare și continuă cu dovezile de viață ale dacilor liberi, inclusiv cu „mărturisirile” colaborării acestora cu romanii încartiruiți în Porolissumul meu natal. A fost ceva mistic și în felul în care l-am cunoscut pe dascălul de Oarța, Traian Rus, pe care Mitropolitul îl boteza public cu sfânta sintagmă „Domnul Profesor”, iar acest specificant, pentru un mare intelectual al zonei, suna și răsuna ca un superlativ veritabil. Am avut privilegiul de viață ca de mai multe ori să mă găsesc în compania foarte plăcută a celor doi „codreni esențiali”, iar pecetea acestor întâmplări cu iz evenimențial la Casa-muzeu, la Mănăstire sau în alte locuri, inclusiv la trecerea în veșnicie a Profesorului, mi-a rămas întipărită în me­morie până azi.
Și eu, precum procedează alți confrați din lucrarea „sufletului românesc”, care operează fascinant în Țară și în lume, îmi stabilesc jaloane de judecată pu­blice, tocmai pentru a face aprecieri corecte și pertinente. Din acest motiv, așez oamenii mari în vecinătăți de alți oameni mari și contextele fundamentale în asamblări monumentale. Iar, pentru a-mi justifica iubirile, ridic „semne personale” cu iz proteic sau prolific… Ca un modest astrist contemporan ce mă consider, cu toate că unii apreciază lucrările mele despre ASTRA drept „exegeze”, și, știind cu câtă dragoste așază la suflet Părintele Mitropolit Andrei, atât Asociațiunea „începătoare a toate”, cât și vredniciile contemporane, i-am dăruit Oarței de Sus o „bibliotecă poporală”, așa precum, numai în acele vremi istorice, s-a mai „performat”. Aflând de la Traian Rus că cel mai sârguincios cititor din sat este un „simplu țăran” am organizat la locuința acestuia o colecție de câteva sute de cărți, spre lectură personală și publică. Așa făcea ASTRA, atunci când iluminarea poporului era țintă esențială, așa mi se părea „fericit a face” și acum, când din satele ce nu sunt reședințe de comună lipsesc total colecțiile publice de cărți. Experimentul, dedicat „alesului fiu al satului”, rezistă timpului, iar câștigul de lumină din cărți operează!
Sunt câteva decupaje ce joacă rolul rădăcinilor adventive din lumea plantelor înalte! Venerația pentru marii înaintași și admirația față de contemporani trebuie să iasă din strictul domeniu al expresiei „verba volant”, iar ceea ce rămâne să aibă și un cât de mic contur material. O traducere, o prefață, o susținere publică, o lansare, un vernisaj, un sfat esențial, o mărturisire sinceră etc. sunt formele lui A FI în zilele noastre, când alte verbe se declară trium­fătoare. Și eu cred chiar și în celălalt verb atât de cultivat – A AVEA! Dar, consider că avem o istorie sfântă și dreaptă, frumoasă și însuflețitoare și niște oameni ai prezentului, care ne ajută să putem intra bine croiți pe coridoarele viitorului. Avem, altfel spus, acele pietre unghiulare după care să ne orientăm. Și nu teoretic-ucronic sau filosofic-utopic, ci chiar după rânduie­lile sfânt-mântuitoare. Sau, astfel spus, lângă noi trăiesc Oameni-Esențiali, modele de viață exemplară și exemple concrete de trăire, ceea ce nu ne mai permite erori perspectivale. Un astfel de Om de Seamă al Neamului Românesc, binecuvântat să ne fie Părinte, este chiar Bărbatul Binemeritat, ANDREI Andreicuț, Mitropolitul. Întru mulți ani și vrednică sporire în marea lucrare temeluitoare și între­mătoare!

* Studiu de tip Laudatio, publicat în volumul „Mitropolitul Andrei – Păstorul blând al Transilvaniei euharistice”,vol.I – „Cuvinte omagiale” (24 ianuarie 2019).

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.