Biblioteca de idei / Homo magnificens

În formulele de adresare folosite în public există încă multă ignoranță. Chiar și la oameni care pretind că și lor trebuie să li se aplice expresii „ceremonioase”. Cele mai mari scăpări le întâlnim în relația oficioasă dintre cetățenii cu anumite demnități civile și mai-marii bisericilor. Codul normelor de politețe din ca­tegoria „onorificelor” are note distinctive clare. Nu spui „Înaltprea­sfinția Voas­tră” decât unui arhiepiscop sau mitropo­lit, nu unui episcop sau episcop vicar, unde cerința fixează termenul „Preasfin­ția Sa”.
O altă mare eroare pri­vește deriva­tul de onoare din substantivul „magnificență” (n.n. – care în­seamnă grandoare, măre­ție, fast, lucru ieșit din comun, dar și strălucirea, splendoarea, chiar… calita­tea de a fi glorios). Se spune „Magni­ficența Voastră” doar rectorilor și academicienilor. Sunt spe­cialiști în „locuțiuni pronominale protocolare” care perime­trează aplicarea termenilor aceștia doar la „rectori”, alții doar la membrii titulari ai Academiei. Oricum, formula nu se folosește pentru prorectori sau decani.
Din momentul în care am deprins aceste reguli și am învățat că trebuie să-mi în­crustez opiniile într-un prezent corect chiar și din punct de vedere lingvistic, m-am adresat cu formulele reverențioase potri­vite, atât capilor țării, cât și conducătorilor bisericilor sau „mai-marilor” culturii și științei. Mai mult, am „brevetat” în timp un nou nume pentru omul magnific: „HOMO MAGNIFICENS”. Omul care excelează prin rea­lizările sale de excepție și care se impune în societate prin calități certe, ce-i dau demnitate și orizont de strălucire. Iar în această categorie am început a încadra oameni de mare calibru din istoria noastră: Timotei Cipariu, Andrei Șa­guna, George Barițiu, Simion Bărnuțiu, Ion Bianu, Vasile Goldiș și mulți alții, indiferent dacă au făcut parte din Academia Română sau nu. Mai aproape de zilele noastre, lista îi cu­prinde pe: Eugen Simion, Alexandru Sur­du, Răz­van Theodorescu, Ionel Valentin Vlad, Emil Burzo, Ioan-Aurel Pop… Dar, dominat de sentimentul firesc al recu­noștinței când e vorba de „contribuțiuni substanțiale” îl așez printre cei mai eloc­venți reprezentanți din categoria „Homo magnificens” pe acad. Marius Porumb. Pentru cărțile sale de artă, pentru cercetarea icoanelor românești, pentru activitățile institutului pe care îl conduce și ale secției din care face parte, dar și pentru implicarea în acțiunile de salvare a patrimoniului de aur al neamului (Cetatea Câlnic)…

Pentru că este cel mai demn urmaș al acad. Virgil Vătășianu și cel mai bun îngrijitor de memorie pentru acad. Gheza Vida (îm­preună cu minunata sa soție Zoe), al cărui ginere a avut onoarea să fie… Pentru atașamentul său față de orașul natal Baia Mare și uriașul dar făcut nouă prin Atelie­rul de lucru Gheza Vida… Pentru miile de cărți dăruite bibliotecii noastre în decursul timpului, sub semnul respectului față de carte, de locurile dragi și astăzi, dar și pentru a păstra vie, în icoană, chipul întemeie­toarei Bibliotecii Regionale Mara­mureș – Ecaterina Vida. Așa, prin fapte se clădesc punțile dintre viitor și trecut. Pentru ca în prezent să-l putem numi mai simplu: Homo magnificens!