Biblioteca de idei / Diarium Academicum Septentrionis (CXVII)

19 ianuarie 1886. Oradea. Revista „Familia” a lui Iosif Vulcan, An XXII, nr. 3, anunță că „Dl Ioan Costin, preot gr. c. în Baia Mare...” a realizat un Manual de stupărit, care „se va pune sub tipar în curând”. (N. n. – Părintele Ioan Costin, născut în anul 1855, în Satul Nou de Sus, de lângă Baia Mare, azi sat aparținător orașului Baia Sprie, cumnat al marelui Vasile Lucaciu, preot, memorandist și scriitor, este autorul unuia dintre primele romane culte în această parte de țară, intitulat Moara din Șișești, apărut la 11 octombrie 1894).
16 martie 1886. Alexiu Berinde din Seini expediază o scrisoare către George Barițiu, cu statutele viitoarei bănci „Sătmăreana” din Seini, cerându-i părerea despre acestea și despre oportunitate.
9 mai 1886. George Barițiu îi răspunde protopopului de Seini, Alexiu Berinde (n.n. cel mai bun prieten al lui Vasile Lucaciu) exprimându-și mulțumirea pentru înfiin­țarea unei bănci românești de credit în această parte a Transilvaniei și felicitându-l pentru inițiativă.
13-29 mai 1886. Mitropolitul Ioan Vancea de Buteasa, însoțit de episcopii săi sufragani, Mihail Pavel de Oradea, Ioan Szabo de Gherla și Victor Mihalyi de Lugoj, ajung la Vatican. La evenimentul cel mai important, audiența Papei Leon al XIII-lea, delegația greco-catolică română îi oferă Suveranului Pontif „Denarul lui Petru”, în valoare de 10.000 de franci, la care Vancea a contribuit cu 4.200 de franci, Mihail Pavel cu 5000, Victor Mihalyi cu 500 și Ioan Szabo cu 300 de franci. Totodată, după unele surse, delegația îi oferă Papei și un splendid covor tradițional țesut în Ma­ramureș, ținut din care se „trăgeau” trei din cei patru ierarhi!
3 iunie 1886. Alexandru Roman, aflat în bune relații cu D. A. Sturdza, tratează cu acesta vânzarea către Academie a unei „colecții de an­tichități” a lui Petru Mihalyi, deputat de Maramureș în Parlamentul Ungariei.
20 iunie 1886. S-a pus piatra de temelie la Biserica de la Șișești, gândită de Vasile Lucaciu împreună cu protopopul de Seini, Alexiu Berinde.
17 iulie 1886. Ioan Mihalyi de Apșa îi scrie din Sarasău (lângă Sighet), fratelui Victor, viitorul mitropolit al Blajului, că a încheiat cursurile Facultății de Drept din Pesta și a obținut diploma de avocat.
11-12 august 1886. Adunarea generală a Societății pentru crearea unui fond de teatru român se ține la Șomcuta Mare. Iosif Vulcan con­ferențiază despre Cultura națională în dezvoltarea nouă literară (popularitatea și latinitatea). S-a construit o scenă specială pentru prima reprezentare teatrală română: comediile Alb și roșu de Iosif Vulcan și Anonimul de H. Grandea.
1886 (sfârșitul anului). Petre Dulfu a participat la concursul pentru ocuparea catedrei de pedagogie a unui externat secundar de fete. Din Comisia examinatoare a făcut parte Titu Maiorescu.
1887. Este anul în care Alexandru Roman își încheie perioada de exercitare a funcției de deputat în Dieta Ungară ca reprezentat al cercului electoral Ceica din Bihor. A obținut primul mandat în 1866 și a câștigat apoi toate alegerile, timp de 21 de ani, în ciuda manevrelor politice la care se dedau stăpânitorii unguri în facerea și desfacerea camerelor parlamentare. În aceeași perioadă a fost și redactorul ziarului „Federațiunea” (1868-1876), care a făcut cea mai puternică opoziție guvernanților de la Viena și Pesta în perioada respectivă.
1887. Folosind cea mai înaltă tehnologie a epocii, savanții geografi, geofizicieni, topografi și cartografi ai Imperiului Austro-Ungar au stabilit că centrul geografic al Europei se găsește în Maramureșul din dreapta Tisei, la Dilove (fostul sat românesc Trebușani, azi în raionul Rahău, regiunea Transcarpatia, Ucraina). S-a fixat o bornă-reper, apoi s-a construit Monumentul care arată că de aici Nordul și Sudul sunt la egală distanță, iar Estul și Vestul, asemenea. Ulterior, s-au mai adăugat elemente de monumentalizare a acestui „punct cardinal”, dar obeliscul a rămas, iar inscripția dăinuiește.
1887. La îndemnul lui Ioan Slavici și B.P. Hasdeu, Petre Dulfu începe să publice primele variante ale poveștilor dedicate lui Păcală.
7 martie 1887. Un eveniment important în viața dr. Vasile Lucaciu (după cel de la 20 iunie 1886, când se sfințește locul noii biserici la Șișești, proiectată de prietenul său, protopopul de Seini, Alexiu Berinde) are loc la Sibiu, cu ocazia lucrărilor Conferinței Naționale a Partidului Național Român. Aici îi întâlnește pe acad. George Barițiu și pe scriitorul Ioan Slavici.
Iulie 1887. În „Revista Catolică”, editată de Vasile Lucaciu, este publicată poezia Părintele Presei Române, dedicată lui George Barițiu. Din ocaziunea zilei de 9 mai 1887. Semnează: Valentin Dioniu.