Biblioteca de idei / Despre un Corpus Paremiografic Românesc în secvențe prototipice

A fost o vreme bună și un climat favorabil pentru paremiologia românească. De altfel, perioada cea mai prielnică în care s-au pus și bazele unui veritabil Corpus Paremiografic Național și s-au stabilit coordonatele esențiale ale câmpurilor paremiologice a concordat cu intervalul 1965-1985, când și la nivel european și mondial lucrurile au evoluat remarcabil. Au apărut multe lucrări gen „din colecția de proverbe ale popoarelor” sau studii tematice ținând cont de clișeele paremice esențiale. Cercetări în domeniu s-au evidențiat, atât la nivelul valorificării „resurselor” disponibile cât, mai ales, pe elementele structurale, sinonimii, com­pa­rații, evoluții ș.a.m.d. De remarcat că, alături de culturologi ruși sau germani, finlandezul Matti Kuusi a reușit cea mai importantă „re­struc­turare” a genului. Acesta a introdus în circulație un sistem de ordonare și clasificare a proverbelor și a altor „vorbe de duh” similar cu sistemul de folclor. A existat și o revistă internațională PRO­VER­BIUM, care a determinat o emulație fără egal în domeniu. Căci până atunci, timp de multe decenii, proverbul fusese lăsat mult în umbră față de „partenerele” sale cu funcție de delectare (anecdota, ghicitoarea, snoava, legenda etc.).

În zilele noastre, perspectivele paremioscopice sunt ușor translatate spre „postmodernism”. Există un fel de bursă internațională a proverbelor, unde nu se vinde și nu se cumpără nimic, dar se schimbă opinii, păreri, concepții, po­ziții… Un fel de rețea de „forumuri de discuție”, concomitent cu uriașele cata­loage electronice, care invadează me­moria calculatoarelor cu real folos pentru utilizatori. Acum ar fi momentul fa­vorabil pentru realizarea unui MEMORANDUM PAREMIOGRAFIC, cuprin­zând nu doar proverbe, zicători sau idiotisme, ci și un dicționar exhaustiv al „expresiilor de spirit”.

P.S. În urmă cu câteva luni, colegul Ion Onuc Nemeș m-a însoțit la Miercurea Sibiului unde o idee de a sa (muzica ambientală) a rodit la Ocolul Silvic din localitate, păstorit magnific de dr. ing. Robert Blaj. În holul instituției decorat specific și mobilat sonor trona maximal o vorbă de duh maramureșeană „Nicio­dată n-o fost să fie, să nu fie nicicum!”, ceea ce în grai „nordic” s-ar transpune: „Niciodată n-o fo', să nu sie oarecum!”. E o dovadă nu doar a deschiderii unui tehnocrat adevărat spre cultură, dar, mai ales, a penetrării spiritului septentrional în câmpuri largi de mentalitate româ­nească. Și, cum din decembrie anul trecut Robert Blaj e din nou managerul Direc­ției Silvice Sibiu pentru a nu știu câta oară, parcă văd cum acest fel de simbioză cultură-silvicultură prinde viață și-n alte… ocoale! Dovadă că siner­gia economie-cultură lucrează și că spiritul paremic nu se lasă învins nici de hedonisme și nici de ludic în luxuriantele sale varietăți contemporane.