Biblioteca de idei. Despre bibliotecarul Johannes Henckel

S-ar impune ca în limbajul curent să vorbim și de Homo conector. Omul care face legături între oameni, dincolo de barierele spa­țiului și timpului. Omul care relaționează excelent cu alți exponenți de statură elevată și care operează mult dincolo de registrul vieții trăite, în postu­mități generatoare de conexiuni impresio­nante. Îmi aduc aminte, spre exemplu, de prietenul Sașa Nicolici, unul dintre cei mai importanți geologi contemporani, care m-a plimbat la pas nu doar în „perimetrul aurului” din Apu­seni, ci și pe la oameni cu har și dar (colecționari, cule­gă­tori de folclor, artizani, meșteri populari etc.), inclusiv la Bi­blioteca Batthya­­neum din Alba Iulia, însoțiți de proiectantul noii Cetăți Alba Carolina, rea­bilitată magistral în ultimii ani.

Aici, în această Bibliotecă, am putut admira exemplare minu­nate de codexuri sau incunabule ce păreau proaspăt scoase dintr-un tipar special. Printre altele, din relatările colegilor-specialiști, am aflat de ce dintre toate drumurile mele prin Slovacia ora­șul Levoča mi-a rămas cel mai apropiat sufletului. Citisem, ce-i drept, studiile cercetătoarei Eva Mârza (Apulum XXXI, 1994) despre „Bibliotheca medievalis Levociana – un fond de carte de proveniență slovacă în Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia” și (Apulum XXXII, 1995) „Biblioteca medievalis Levociana, incunabule și cărți tipărite”. Vizitasem orășelul și zona (Ținutul Spiš). Aflasem despre biblioteca din capela Sf. Gheorghe din Biserica Sf. Iacob din Levoča. Da, destinul unor oameni se leagă de cel al unor instituții. Johannes Henckel, pastor în viața profesională, și-a fixat vocația pe colecționarea cărților. A devenit în scurt timp cel mai important bibliofil din ținut. Cărțile adunate de el au ajuns prin evoluția stărilor de lucruri în Biblioteca episcopului Ignác Batthyány la Alba Iulia. Ele fuseseră strânse sistematic și organizat de către J. Henckel încă din vremea când a func­ționat ca arhidiacon și canonic la Oradea (1508-1512), dar și în călătoriile întreprinse la Roma, Buda, Viena, Cracovia, Vene­ția, Padova ș.a. O altă parte a colecției Henckel a venit de la ruda sa, Sigismund Thurzo, episcop de Transilvania.
Cea mai însemnată personalitate din ținutul Spiš, în prima jumătate a secolului al XVI-lea, dar și din orășelul Levoča, pastorul și bibliofilul J. Henckel are din păcate un medalion biografic extrem de sumar, în raport cu rolul său în epocă. Biblioteca medievală de la Levoča, constituită prin reunirea într-un singur fond de carte a propriei sale colecții cu cea a confreriei celor 24 de parohii reformate din Spiš, îmbogățită ulterior și prin do­nații succesive, a constituit un capitol cu mare relevanță dia­cro­nică în bibliotropie și biblio­filie. Istoricii mai caută prin arhive și biblioteci, inclusiv corespondențe ale pastorului-bibliotecar cu Erasmus din Rotterdam și Nicolaus Olahus, spiritele înălțate la slavă euro­peană. Aș mai completa circumscrierea acestei excep­ționale personalități a umanismului și prin sublinierea îmbinării perfecte în epocă între parohie și bibliotecă, între părinte pastor de suflete într-o biserică și mentor de idei într-o bibliosferă. Un destin cultural ancorat bine în axiologia vremii, al cărui nume intră în galeria de personaje faste ale acelei perioade: Regina Ungariei, Maria de Habsburg (1505-1558), Leonard Cox (uma­nist englez), Erasmus, Olahus ș.a. A trăit la mari tensiuni de­zas­trul de la Mohács din 1526, consecutiv căruia Regatul Ma­ghiar este divizat între turci și austrieci.

Bibliotecarii români nu i-au uitat contribuțiile în domeniu, iar Eva Mârza (născută în 1948 la Bratislava) și Andreea Mârza de la UBB merită mulțumiri pen­tru detalierile cronografice.