Biblioteca de idei / Anul Constantin Brâncoveanu

Am intrat în anul cultural şi religios Brâncoveanu. Această procedură de „emancipare prin comemorare are virtuţi pedagogice şi sociale certe. Şi nu doar exponenţii naţiei, ci tot „poporul drept mărturisitor” trebuie să conştientizeze semnificaţiile unui astfel de „eveniment”.

Căci, la 15 august 1714, când a avut loc martiriul Brâncovenilor, a început şi o nouă perioadă istorică, iar astăzi un exemplu de jertfă de o asemenea amploare poate sluji drept „chivot al legământului” pentru toţi cei care cred în mântuire creştină, dar şi pentru toţi care simt cât de mult lucrează o astfel de „crucificare” pentru Neamul-Nostru-cel-mult-încercat.

Este îndeobşte cunoscut că Domnitorul Constantin Brâncoveanu, împreună cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi sfetnicul Ianache Văcărescu, ginerele domnitorului, au fost ucişi prin decapitare la Istanbul pentru „pricini” diplomatice şi religioase. Cei şase martiri ar fi putut scăpa de pedeapsa capitală, nu dacă şi-ar fi cerut iertare, ci dacă ar fi renunţat la credinţa creştină. Din aceste motive strict întemeiate, Biserica Ortodoxă Română la 20 iunie 1992 i-a inclus în calendar sub numele de „Sfinţii Mucenici Brâncoveni” şi a stabilit ca zi de venerare 16 august, ziua imediat următoare celei a „sacrificiului”, ştiindu-se faptul că 15 august este dedicată marii sărbători a Adormirii Maicii Domnului.

De altfel şi turcii, în plenitudinea „cruzimii” lor, au avut în vedere această zi care pentru Familia Brâncoveanu avea o importanţă foarte mare. În sens onomastic era ziua Doamnei Marica, soţia domnitorului, cronologic era ziua de naştere a Marelui Domnitor (60 de ani), iar religios Sfântă Mărie Mare, cea mai mare sărbătoare creştină în viziunea stăpânitorilor turci.

Aşadar, anul acesta vom continua să cultivăm idei frumoase şi generoase din marea broderie a învăţăturilor creştine şi istorice călăuzite de „temeiurile neclintirii”. Neclintiţi în credinţă, în destinul Neamului, în speranţa de mai bine!