Băimăreni premiaţi la Salonul Naţional de Inventică

Echipa de inventatori băimăreni Harvesting Sciences, compusă din prof. Paul Petrică Pop, studentul Raul Bâg şi prof. ing. Adina Pop Vădean, au câştigat

premiul I la Salonul Naţional de Inventică şi Creaţie Ştiinţifică pentru Tineret, la secţiunea Tehnologia informaţiei.

 

 

Reporter: În ce constă invenţia voastră, premiată la Salonul Naţional de Inventică?

Prof. Paul Petrică Pop: Invenţia se numeşte: Data Harvesting  System for Monitoring Polution in the Rivers şi este un sistem informatic ce primeşte informaţii de la senzorii plasaţi în albiile râurilor (indicatori de nivel apă şi indicatori de poluare). Informaţiile se referă la depistarea sau nu a unor substanţe nocive care au ajuns în apă. Datele sunt trimise de senzori prin reţeaua GSM. Softul analizează datele şi în cazul unor depăşiri ale limitelor admise alertează automat autorităţile prin e-mail sau SMS, în timp real. Măsurătorile sunt stocate într-o bază de date pentru a permite analizarea lor ulterioară sau pentru alte prelucrări. Interfaţa programului  interacţionează cu întreg sistemul, asigurând schimbul de informaţii permanent între om şi sistem.

Alertarea se face şi către telefoanele mobile aflate în zona cu risc de inundaţii (în aval de viitură) sau de propagare a undei de poluare. Adică, dacă nu locuieşti permanent sau doar te plimbi cu maşina prin zonă şi în amonte a avut loc o rupere de nori ce nu poate fi prognozată de meteorologi şi hidrologi, primeşti sms de la softul nostru prin antena GSM aflată în zona de risc. La fel şi în cazul undei de poluare, eşti avertizat să nu consumi apa sau să o foloseşti în alt scop.

 

Rep: Este greu de pus în practică această invenţie?

Prof. P.P.P.: Nu este greu de pus în practică, dar presupune costuri mari la instalarea echipamentelor în bazinul hidrografic. Pentru că un senzor costă în 600 şi 1000 de euro. Iar costurile diferă dacă vrei să pui senzori într-un bazin hidrografic sau doar în albia unui râu. Costuri care se amortizează însă repede prin economiile făcute la citirea şi transmiterea automată a datelor, dar şi prin bunurile salvate din calea inundaţiilor. Dar cel mai important este salvarea de vieţi omeneşti.

În cazul viiturilor se poate comanda automat şi deschiderea ecluzelor unor baraje aflate în aval pentru a prelua din debitul viiturii, fiind calculate automat şi exact de câte baraje şi cu ce capacitate fiecare va avea nevoie (dintre cele de care dispun) pentru a reţine cantitatea de apă. În cazul undei de poluare pot închide ecluzele barajelor pentru a atenua unda de poluare. Dacă am fi avut un astfel de sistem, nu am fi plătit despăgubiri de milioane de euro Ungariei şi ţărilor riverane Dunării în cazul accidentului de la iazul Aurul din Mocira, produs acum câţiva ani. Unda de poluare era atenuată înainte de ieşirea din ţară.

Sistemul costa incomparabil mai puţin faţă de cât a plătit România. Invenţia este la OSIM pentru brevetare de aceea nu pot oferi mai multe detalii. Invenţia oferă control şi decizie în timp real în bazinul hidrografic. Decizia este luată astfel încât să protejăm bunurile şi viaţa populaţiei afectate şi nu peştele din iazurile unora. Cum s-a mai întâmplat la unele inundaţii.

 

Rep: De unde v-a venit ideea acestei invenţii?

Prof. P.P.P.: De vreo trei ani avem ideea, dar am perfectat-o în ultimul an. Ne-am ocupat de idee şi de partea de programare, iar Adina s-a ocupat de senzori şi de alimentarea senzorilor în locurile izolate, unde nu există sursă de curent, şi trebuie alimentare cu baterii sau cu energie solară sau eoliană. În acest caz se montează senzorul, care este alimentat convenţional sau neconvenţional, iar datele sunt trimise prin reţeaua GSM. Iar avertizarea este dată tuturor celor care sunt în aria de răspândire a antenei, unde urmează să se întâmple inundaţia sau poluarea, pentru oricine circulă pe acolo. Totul a pornit de la ideea cu poluarea, că ne-am zis că dacă ar fi existat un sistem de dirijat ecluze, România nu ar fi fost amendată. Iar de acolo ideea s-a dezvoltat şi am ajuns în acest punct.

 

Rep.: Ce alte invenţii aţi văzut la salon care v-au impresionat?

Prof. P.P.P.: A fost de exemplu cineva cu un dispozitiv pentru pescuitul pe mare. Dispozitivul respectiv emite un sunet de o anumită frecvenţă, care este perceput de delfini, iar în acest fel delfinii se îndepărtează, să nu se încurcă în plasele pescarilor.

În afară de noi, la ediţia de anul acesta a Salonului de Inventică, a mai fost o echipă din Maramureş, condusă de un coleg, prof. Tiberiu Mociran, împreună cu trei elevi de la Liceul „G. Bariţiu”, cu o invenţie care se montează la centrala de apartament şi care întrerupe gazul, curentul, şi stinge un posibil incendiu provocat de o defecţiune la centrală. În acest fel se previne explozia centralei. Iar dacă se întâmplă ceva, eşti avertizat pe telefon automat, dacă nu eşti acasă şi apar probleme. Ei au luat Menţiune. Ei au fost şi anul trecut la Salonul de Inventică şi au luat premiul II. Acum am prins curaj şi începem să ne pregătim şi pentru anul viitor, să mergem cu ceva nou la Salonul de Inventică.

 

 

„De vreo trei ani avem ideea, dar am perfectat-o în ultimul an. Ne-am ocupat de idee şi de partea de programare, iar Adina s-a ocupat de senzori şi de alimentarea senzorilor în locurile izolate, unde nu există sursă de curent, şi trebuie alimentare cu baterii sau cu energie solară sau eoliană. (…)

Totul a pornit de la ideea cu poluarea, că ne-am zis că dacă ar fi existat un sistem de dirijat ecluze, România nu ar fi fost amendată. Iar de acolo ideea s-a dezvoltat şi am ajuns în acest punct”.

Prof. Paul Petrică Pop