Accident ecologic pe râul Săsar, în jos! Povestea. Consecințele le vor trimite ungurii

Cu câteva zile în urmă, râul Săsar s-a colorat în portoca­liu, acea nuanță pe care o găsești la apele de mină. Nu trebuie să fi specialist pentru a ști că pe undeva a curs apă de mină plină cu de toate, de la acizi, la metale grele sau mai puțin grele și alte otrăvuri ce se găsesc în astfel locuri binecuvântate de minerit și metalurgie. Pe scurt, am știut că a avut loc o poluare!

Ei, lucrurile nu sunt atât de simple. Ca de obicei, presa a fost cea care a scos subiectul la lumină, iar de atunci controversele se țin lanț. Toate instituțiile abi­litate în asemenea situații au tăcut, iar apoi au minimalizat accidentul până l-au redus de tot. De fapt, a fost o închipuire a celor care nu au ce face, au spus autoritățile, nu cu aceste cuvinte, dar înțelesul este acesta.
Pentru noi, lucrurile sunt limpezi. Fiind vorba de o firmă a statului, instituțiile abilitate au încercat să minimalizeze sau chiar să neantizeze evenimentul poluant. Dacă se raportează mai sus că a fost accident ecologic, trebuie luate măsuri, date amenzi și așa mai departe. E mai simplu să spui că nu a fost nimic. E un punct de vedere!

Înainte de a prezenta „adevărurile GAZETEI”, trebuie să facem câteva precizări importante.
Minunatul nostru săptămânal a fost, probabil, singura publicație din această parte de țară ce a susținut necondiționat activitatea industrială din Maramureș, respectiv mineritul și metalurgia. Am pledat pentru salvarea unor unități, pentru reluarea activității industriale, dar am pledat și am susținut și depoluarea, eco­logizarea acestor locuri greu încercate de poluarea istorică a anilor ’90. Situația este complexă și necesită o analiză fără patimă și fără excese, din nicio parte.
Se știe că activitatea minieră a generat halde de steril ce înconjoară Baia Mare, dar și alte localități din județ, sunt iazuri de decantare, depozite de deșeuri, toate amplasate care cum și mari generatoare de poluare a apelor, a solului și a aerului. Pe lângă acestea, sunt minele ce au fost închise cu heirupul în perioada 2005-2007.
Închiderea minelor s-a făcut aiurea și cu bani dați cu țârâita și evident că partea de poluare a perimetrelor a fost lăsată la Sfântul Așteaptă! Minele au fost închise de Conversmin, altfel spus o mare afacere din care unii s-au îmbo­gățit, iar amărâții, adică cei mulți, trebuie să suporte astfel de situații, ca cea de acum.

Legat de evenimentul de acum, în urma discuțiilor cu cei din instituțiile abilitate, am sesizat ceea ce știam demult, sunt ha­barniste, nu cunosc nici măcar denumi­rile curente din  minerit și așa mai departe.
Accidentul a avut loc la un tunel ce face legătura cu galeriile de mină de la Șuior. Explicația este simplă. Din cauza ploilor din ultima perioadă s-au acumulat ape în galeriile de mină închise prost sau deloc, iar aceste ape trebuie să iasă pe undeva și o fac prin acest tunel, antrenând ce prind în cale, de la mâl la material de mină. Povești că apa nu este poluată, trebuie spuse celor de la Tropice, aici nu poți susține că nu a fost nimic, ci doar o colo­rare a apei… Marea dezamăgire a venit de la Prefectura Maramureș.
„În după amiaza zilei de 8 ianuarie a.c., a fost înregistrat un eveniment de calitate pe râul Săsar. Evenimentul a fost generat de evacuări de debite în suspensie provenite de la tunelul minier Cavnic - Șuior - Baia Sprie. Acest eveniment se înregistrează cu o frecvență de 3-5 ori pe an, în cele precedente nu s-a înregistrat im­pact asupra acva-faunei. Efectul vi­zual asupra apei râului Săsar, a fost de colorare în nuanțe gălbui-ocru, care a fost în continuă estompare până s-a ajuns la culoarea naturală a râului, conform informațiilor primite de la specialiști.
Au fost prelevate probe de apă, din sec­țiunile caracteristice, rezultatele acestora evidențiindu-se în buletinele de analiză.
S-a urmărit evoluția evenimentului de calitate pe râul Săsar, inclusiv în aval de confluența cu râul Lăpuș, unde nu au fost sesizate modificări ale apei și nici efecte asupra acva-faunei.
Față de evenimentele de calitate anterioare, rezultatele analizelor de laborator indică valori sub cele înregistrate”, se arată în comunicat.
O prostie! Nu poți spune un eveniment de calitate. Adică, calitatea apei Săsa­rului a fost „tulburată” cu ape de mină nepoluante, dar care au dus la scăderea ca­lității apei râului. Altfel spus, băi­măreni, nu beți din apa râului, până trece evenimentul de calitate!
Și cei de la Remin au susținut că nu au fost depășiri ai indicatorilor, dar măcar au pus degetul pe rană. Nu sunt stații de epurare, stații care ar fi trebuit construite de stat prin ministerul Economiei sau Industriilor atunci când s-a semnat închiderea mineritului neferos.

O mică surpriză a venit de la APM unde s-a spus cel puțin o juma de adevăr. A fost o poluare și anumiți indicatori au fost depășiți, chiar la analizele făcute de Apele Române. Și cum presa este cea care prezintă cetățenilor situația con­cretă, ne permitem să afirmăm că nu credem în aceste rezultate, suntem aproape convinși că depășirile sunt mai însemnate la mai mulți indicatori. Din păcate, nu avem posibilitatea de a veni cu probe concrete. Poate doar experiența și opinii­le unor specialiști.
Un astfel de specialist este Ioan Bud, profesor universitar la fosta Universitate de Nord. Profesorul băimărean este unul dintre specialiștii pe probleme de mediu nu numai de aici. El ne-a declarat că este convins că există poluare și ne-a mai explicat că a atenționat autoritățile maramureșene de dezastrul de la aceste galerii de mină de la Șuior ce ajung la Tunelul din Baia Sprie. În acest sens, Ioan Bud a publicat, în 2014, în Revista Minelor, un articol pe această temă.
Bud ne-a spus că acesta este doar începutul, iar accidente ecologice vor fi tot mai numeroase și în tot mai multe locuri. Sunt semnale de alarmă ce ar trebui luate în seamă de cei ce efemer conduc instituții sau administrații.

„A fost zilele trecute o modificare a parametrilor, mai mult culoarea apei decât debitul și s-a colorat râul Săsar. Nu știu de ce s-au agitat spiritele inclusiv la nivelul primăriei… S-a considerat o mare poluare, un mare dezastru când, de fapt, e o chestiune care apare și o să apară în timp, atâta vreme cât nu vor să se rezolve problema gestionării, respectiv construcției stațiilor de epurare care să rezolve, în parte, astfel de probleme.
A fost vreo două ore mai colorată apa, a ajuns și în Baia Mare mai colorată apa, dar asta nu înseamnă că s-a pus în pericol fauna și viața omului. Așa am fost judecați, că a fost un mare dezastru.
În cursul zile de azi (miercuri, 10 ianua­rie - n.red.) a mai fost un pic de modificare, dar a fost o chestiune de vreo 15 minute. Am fost acolo cu cei de la APM, Garda de Mediu, Apele Române, Pri­măria Baia Mare, Primăria Baia Sprie. A fost o chestiune foarte scurtă, după 15 minute apa s-a limpezit din nou. Dar această chestiune o să apară mai ales în perioada de primăvară, toamna sau când sunt precipitațiile mari. Apa de pe toți versanții se cumulează în lucrările miniere și atunci crește debitul de apă ce este revărsat în Săsar”, ne-a spus Ioan Nechita, inginerul șef de la Remin.
Acesta ne-a explicat și situația stațiilor de epurare inexistente la gurile minelor închise.

Au fost și sunt voci care acuză compania Remin că nu este interesată de problema poluării, de faptul că nu s-au făcut stații de epurare.
Nechita ne-a spus de ce nu există astfel de stații de epurare: „În planul de în­cetare al activității Remin, plan emis în 2005-2006, s-a punctat și problema stațiilor de epurare. Practic, sunt prevă­zute în hotărârile de guvern, inclusiv sumele necesare pentru aceste stații de epurare. Urma să se facă proiectele tehnice și construirea stațiilor de epurare. Dar, ministerul Economiei, neavând fonduri, situația a rămas așa. Subliniez. Nu era treaba Remin construirea acestor stații. Ministerul trebuia să le realizeze, să aloce fonduri.
Am fost acuzați că avem bani în cont și nu facem stații de epurare. Avem banii altora în cont, nu ai noștri. Sunt banii creditorilor, bani încasați din valorificarea piritelor aurifere. În momentul de față, creditorul principal, statul român prin AVAS, nu va fi de acord cu folo­sirea acestor bani pentru construirea de stații de epurare. Este o problemă care ne depășește. Noi sperăm să se aprobe pla­nul de reorganizare. Dacă nu va fi așa, va fi un faliment, iar banii care sunt în cont se vor duce la creditori.
Revenind la stațiile de epurare, ultima HG a fost 644 din 2007 în care au fost prevăzute perimetrele noastre. În această hotărâre au fost trecute inclusiv sumele, conform planului de încetare a activității pentru lucrări de ecologizare. Din cauza neputinței financiare a bugetului, nu s-au făcut stații de epurare. Nici măcar stațiile de epurare care au fost construite pe vremuri, Herja, Turț, pe care noi le mai avem, încă, în exploatare, nu au putut fi modernizate, fiind alte condiții acum. Nu s-a dat nici un leu pentru stațiile de epurare! Degeaba suntem arătați cu degetul!
Noi, prin contractul cu Conversmin, respectiv Ministerul Economiei, atât avem, pază, neutralizarea apei de mină; reglăm până la nivel normal Ph-ul apei de mină. Atâta facem. În rest, nimic. Din luna septembrie 2017, nu s-a primit
niciun leu de la minister. Nu am putut face niciun decont pe patru luni. Dacă lucrurile nu vor fi deblocate cu bugetul din 2018, nici măcar ce am făcut până acum nu vom mai putea face. Cât de cât să mai aruncăm câte o lopată de var, nici măcar atât nu se va putea face!”, a spus Nechita. 

De la Remin am fost la APM Mara­mu­reș. Speram să avem noroc și să găsim pe cineva din conducerea instituției. Am avut noroc! Gabriel Tămâian era la post. După o lungă așteptare, am putut intra la director.
„Chiar astăzi a mai fost un episod. Situația se va relua în funcție de cantitatea de precipitații care se acumulează în subteran, când ai un pic de cantitate de ieșit mai mult, iese cu culoarea asta, care a fost… Am fost cu Garda, cu cei de la Baia Mare și Baia Sprie, de la ISU. S-a tratat cu var la evacuarea din galeria de la Baia Sprie. Culoarea a devenit un pic mai gălbuie. S-au luat probe de către cei de la Apele Române. În analizele pe care le-au luat acum două zile, când a fost iar poluare, au fost ceva depășiri la mangan, fier și Ph-ul era un pic acid. Nu au pus în pericol fauna și… pești oricum nu avem. Chiar acum făceam o informare către Agenția Națională să găsească fonduri, să facă demersuri către Ministerul Economiei pentru realizarea stațiilor de epurare a apelor de mină, că altfel nu avem nicio soluție!
Fenomenul acesta nu este catalogat ca și o poluare accidentală, este o poluare con­tinuă. Cei de la Ape trebuie să gestioneze problema, să le dea voie să aibă depășiri la apele de suprafață. Trebuie să și înțe­legem! A fost o activitate minieră în zonă și nu se poate contracara fără fonduri.
Legat de poluare! Câtă vreme un indicator este depășit, e clar că e poluare! Aici am avut depășiri la fier și la mangan, nu metale grele și Ph-ul. M-au informat cei de la Apele Române. Azi am luat din nou probe și voi fi informat de rezultate. În schimb, pozele care erau pe internet au fost din 2014, nu de acum. A făcut o colegă poze și se vede o mare diferență cu ce era pe internet. Eu nu am văzut, nici nu am fost informat, am aflat doar ieri, din presă.
Cei care ar fi trebuit să facă informări, pe partea de ape, poluare pe ape, Apele Române trebuie să emită informări. Am trimis la Agenția Națională și m-au tot întrebat ce au spus cei de la Apele Române”, ne-a declarat Tămâian.

„În planul de în­cetare al activității Remin, plan emis în 2005-2006, s-a punctat și pro­blema stațiilor de epurare. Practic, sunt prevă­zute în hotărârile de guvern, inclusiv sumele necesare pentru aceste stații de epurare. Urma să se facă proiectele tehnice și construirea stațiilor de epurare. Dar, ministerul Economiei, neavând fonduri, situația a rămas așa. Subliniez. Nu era treaba Remin construirea acestor stații. Ministerul trebuia să le realizeze, să aloce fonduri.
Am fost acuzați că avem bani în cont și nu facem stații de epurare. Avem banii altora în cont, nu ai noștri. Sunt banii creditorilor, bani încasați din valorificarea piritelor aurifere. În momentul de față, creditorul principal, statul român prin AVAS, nu va fi de acord cu folo­sirea acestor bani pentru construirea de stații de epurare”.

Ioan Nechita, inginerul șef de la Remin

 

 

Spicuiri din Revista Minelor 2014
 

Închiderea minei Șuior implică riscuri legate de acumularea și evacuarea apei din perimetru. În ultimul timp au avut loc evacuări explozive de ape de mină și noroi pe tunelul Șuior – Baia Sprie, care drenează la nivelul inferior al exploatării. Mina Șuior prezintă o parti­cularitate față de alte perimetre miniere, reliefată printr-o exploatare mixtă a zăcământului, în carieră și subteran (prin metode cu surpare) și având o mineralizație puternic reactivă și alterabilă. Acestea conduc la riscuri de acumulări de ape acide încărcate cu suspensii sub formă de pungi sub presiune, surpări pe tunelul cu lungimea de 6,3 km și cedări imprevizibile ale digurilor de surpare.
La Mina Șuior, exploatarea s-a realizat mixt, partea superioară în carieră rezultând o chiuvetă, iar porțiunea inferioară s-a exploatat printr-o rețea amplă de lucrări miniere subterane. Exploatarea în carieră a început de la aproximativ cota +1000 m, iar în subteran deschiderea s-a realizat în etaje de 50 m până la orizontul +462 m. Particularitatea Minei Șuior constă în faptul că la orizontul +462 m a fost executat un tunel pentru transportul producției miniere și evacuarea apelor de mină până la Baia Sprie. În acest fel, toată apa provenită din perimetrul carierei, de pe versanți și apa subterană se acumulează în spațiile excavate și surpate, drenându-se spre zona tunelului.
Aceste aspecte provoacă dezagregarea mineralizației și a rocilor înconjurătoare, reactivitatea chimică a sulfurilor, în special a piritei și marcasitei, formându-se acumulări importante de material vâsco-lichid sub presiune, generând riscuri mari de evacuare în tunel. Un alt risc important îl reprezintă lungimea de 6,3 km a tunelului, cu o secțiune de 6,3 m2 care are tendința de surpare. Materialul surpat formează diguri care blochează secțiunea tunelului și apele de mină se acumulează în spatele acestora. Când presiunea noroiului (apa acidă cu me­tale grele și suspensii) depășește
valoarea limită de rupere, digurile cedează cu efect de explozie.
În ultima perioadă de timp au fost manifestări de curgeri explozive de ape de mină – noroi din tunelul Șuior – Baia Sprie care au îngrijorat auto­ritățile, presa, localnicii etc., fapt ce ne-a determinat să analizăm aceste aspecte.
În bazinul minier Baia Mare nu au fost realizate studii prin care să se estimeze și să se evalueze riscurile privind acumulările de ape în spațiile subte­rane, timpii de acumulare, căile de evacuare și scenariile de inter­ven­ție. În literatura de specialitate existau abordări ale acestor subiecte, inclusiv soluții de diminuare a reactivității sulfurilor, care trebuiau adaptate condițiilor geominiere din zonă.
Analiza prezentată în lucrare are ca scop estimarea  riscurilor majore și iminente de acumulare și evacuare a apelor de mină din perimetrul minier Șuior. Aceste ape au particularitatea că la drenajul acid pe care-l generează se adaugă încărcătura mare de material argilos dezagregat, conducând la curgeri noroioase.
Evacuarea apei de mină (curgerea noroioasă) se produce la baza exploatării, printr-o galerie numită simbolic tunel, cu lungime mare. Toată apa din perimetrul minei are această cale de evacuare. Din punct de vedere tehnic, această cale de evacuare are secțiune mică (6,3m2) și stabilitate precară.
În general, închiderea minelor din România a ignorat aproape în totalitate evaluarea și prevenirea riscurilor legate de acumularea și evacuarea apelor din perimetrele de exploatare. Spre deosebire de alte perimetre mi­niere, apa de mină acumulată în peri­metrul Șuior devine practic imposibil de gestionat și controlat, evacuându-se imprevizibil și intempestiv, determi­nând imposibilitatea epurării acesteia.
Analiza întreprinsă nu are pretenția de a fi un studiu exhaustiv, a cărui realizare ar mobiliza resurse și mijloace ample. Demersul nostru de cercetare este doar un avertisment pentru cei responsabili de evaluarea și gestionarea riscurilor din perimetrele miniere închise sau în conservare.