123Viitor, primul pas pentru tinerii defavorizaţi

Reporter: Cum a luat naştere acest proiect?

Dan Pralea: În această perioadă a lunii februarie s-au împlinit doi ani de când am demarat proiectul 123 Viitor, realizat împreună cu doi cetăţeni de onoare ai Sighetului, Massimo Nevola şi Vitangelo Carlo Maria Denora, ambii fiind călugări iezuiţi şi teologi de înaltă marcă ai bisericii catolice. Acest proiect a fost posibil şi cu sprijinul unor oameni de afaceri italieni, care au înţeles nevoia acestui demers pentru ca viaţa unor copii defavorizaţi să capete normalitate. Este o asociaţie non-profit, cu scop lucrativ, eu reprezentând partea română în consiliul director al asociaţiei, având şi sarcina administrativă.

Acest program vine ca o completare a unui proiect început acum aproximativ 20 de ani de aceeaşi doi călugări, care au pus bazele unei asociaţii, Il Quadrifoglio, trifoiul cu patru foi, care presupune în principal, instituţionalizare a unui număr de 30 de copii, preluaţi de la Direcţia de Asistenţă Socială. Aceşti copii din casele de tip familial au toate condiţiile care să îi ajute să devină un om util societăţii şi să treacă peste statutul de copil defavorizat. Copiii despre care vorbesc se află în trei case de tip familial, de aici şi numele asociaţiei, 123 Viitor, au nevoie de sprijin pentru a da piept cu viaţa reală şi de aici şi ideea proiectului. Prin acesta încercăm să îi ajutăm să se califice şi să reuşească să îşi găsească un loc de muncă, pentru a reuşi, în perspectivă, să se susţină singuri.

 

Rep: Cum au ajuns cei doi călugări iezuiţi să lucreze alături de dumneavoastră în Sighet?

D.P: Eu i-am cunoscut pe Massimo Nevola şi Vitangelo Carlo Maria Denora, după venirea lor la Sighet. Ei veneau atunci din Kosovo, un stat măcinat de război, unde au demarat un proiect asemănător. Cert este că s-au legat foarte bine de comunitatea noastră, ei cunosc problemele sociale ca şi cum ar trăi aici şi asta ne ajută pe noi, pentru că datorită lor am reuşim să luăm în grijă 30 de copii care au cele mai bune condiţii. Ca şi în orice familie, din păcate nu toţi tinerii au capacitatea intelectuală pentru a urma o facultate sau suferă diverse probleme care le îngreunează adaptarea în societate. Avem şi cazuri fericite, avem studenţi şi absolvenţi de facultate. Avem o studentă în acest moment o studentă la Facultatea de Drept, la Cluj-Napoca, dar şi tineri care s-au încadrat foarte bine la platforma de prelucrarea a lemnului din Sighetul Marmaţiei, iar cu sprijinul lui George Ofrim, patronul de la Arcer SRL, unde am reuşit să angajăm câţiva tineri, devenind oameni de bază în companie.

 

Rep: Cum îi ajutaţi, mai exact pe aceşti tineri să se acomodeze cu un loc de muncă?

D.P: În primul rând îi învăţăm să iubească munca. Am apelat la o echipă de profesionişti alături de care am pus bazele unui atelier de carmangerie. Am considerat această carmangerie ca o oportunitate de nişă pe piaţă şi se mulează pe nevoile noastre. Ţin să mulţumesc domnului Vedinger, care a înţeles aceste nevoi şi ne-a ajutat să luăm un spaţiu de producţie corespunzător. Avem şi un magazin de prezentare, care se bucură de un real succes. Avem şi un magazin de haine, în special pentru copii, important pentru practica desfăşurată de fete.

 

 

Rep: Ce vârste au copii care se află în grija dumneavoastră şi cum selectaţi copiii care intră în program?

D.P: Cel mai mic copil aflat în grija noastră se află în clasa 0, iar cei mai mari se apropie de 18 ani. Ne ocupăm şi de cei care au părăsit casele, având un portofoliu propriu de spaţii de locuit, pentru ai învăţa să devină independenţi şi să reuşească să se întreţină singuri. Aceste case au, pe lângă părinţii sociali şi partea administrativă, psihologi. Ei ne ajută în procesul de selecţie al copiilor şi în activităţile pe care le desfăşurăm. Am descoperit că pentru aceşti copii este o mândrie să ştie că ei au avut un rol în producerea unui produs şi astfel reuşim să îi motivăm şi să capete încredere în propriul potenţial. Până în acest moment avem şapte tineri care au împlinit 18 ani în cadrul acestui program, printre care un student la Drept şi un absolvent al Facultăţii de Informatică.

 

Rep: Care este reacţia comunităţii la activităţile pe care le desfăşuraţi?

D.P: În general este una pozitivă. Tot ceea ce obţinem din această mică carmangerie merge spre întreţinerea celor trei case. Începem încet-încet să ne auto-finanţăm de pe urma acestor activităţi şi învăţăm să ne descurcăm singuri. Există şi un revers al medaliei, deoarece uneori există o reticenţă faţă de aceşti copii şi mediul din care provin, preconcepţii peste care vom trece şi pe care eu le-am resimţit în timp din reacţia unor clienţi. În timp, vom depăşi acest lucru, mai ales că la nivelul comunităţii acest proiect este sprijinit deschis de primarul oraşului, Ovidiu Nemeş, care ne-a ajutat, chiar şi prin simpla prezenţă la toate activităţile pe care le-am desfăşurat.

Este important şi să menţionăm că voluntariatul este un model pe care această asociaţie se bazează. Jumătate din cei care lucrează în cadrul 123Viitor, vin fără niciun interes financiar şi le face plăcere să facă parte din acest proiect.

 

Rep: Acest proiect a ajuns în audienţă la Sfântului Părinte Papa Francisc, ne puteţi da nişte detalii legate de această întâlnire?

D.P: Activitatea noastră este apreciată la nivelul Sfântului Părinte Papa Francisc, anul trecut participând alături de mai mulţi invitaţi din cadrul asociaţiei Il Quadrifoglio, în audienţă la Suveranul Pontif. Delegaţia care a fost prezentă la această audienţă a avut şi membri din Cuba, Peru şi Kenya. În aceste trei ţări, tot prin intermediul celor doi călugări, au fost iniţiate proiecte similare, iar noi, prin reuşitele noastre am dovedit că am elaborat două proiecte viabile şi ni s-a cerut sprijinul pentru a transfera aceste cunoştinţe în aceste ţări.

 

 

„Acest program vine ca o completare a unui proiect început acum aproximativ 20 de ani de aceeaşi doi călugări, care au pus bazele unei asociaţii, Il Quadrifoglio, trifoiul cu patru foi, care presupune în principal, instituţionalizare a unui număr de 30 de copii, preluaţi de la Direcţia de Asistenţă Socială.

Copiii despre care vorbesc se află în trei case de tip familial, de aici şi numele asociaţiei,

123 Viitor, au nevoie de sprijin pentru a da piept cu viaţa reală şi de aici şi ideea proiectului. Prin acesta încercăm să îi ajutăm să se califice şi să reuşească să îşi găsească un loc de muncă, pentru a reuşi, în perspectivă, să se susţină singuri”.

  

Dan Pralea